25 aprilie, scrisoarea a 6-a.
Azi nu.
Azi nu îți voi spune a 1000-a oară câtă nevoie am de tine sau cât de mult îmi lipseşti, şi nici măcar n-o să te implor să rămâi.
Azi număr încă o primăvară şi încep un nou capitol din povestea vieții mele, poveste din care tu ai ales să faci parte şi ți-ai pus amprenta cu cerneală permanentă.
Azi vreau să-ți zic că sunt fericită, că simt din nou şi că mi-e bine, că deşi vârsta mi-e schimbată, eu sunt aceeaşi pe care ai cunoscut-o. Că voi sta în acelaşi loc şi te voi aştepta oricât e nevoie, ratând pauza de masă. Că vom privi acelaşi răsărit şi te voi scrie la fel de frumos. Că n-am încetat să sper sau să-mi fac scenarii despre momentul în care privirile noastre se vor intersecta din nou.
Nu m-am găsit încă, dar nu mă mai grăbesc s-o fac. Încă nu mă înțeleg în totalitate, încă repet aceleaşi greşeli, încă mă pierd în detalii, încă îmi fac probleme inutile şi încă îmi plâng de milă din nimicuri. Sunt la fel de imatură şi de complicată, aşa cum mă ştii şi cum n-ai încercat să mă schimbi, şi îți mulțumesc.
Da, despre asta e vorba, de ziua mea vreau să îți mulțumesc că exişti şi că în continuare faci parte din povestea mea.
Mulțumesc!
आप पढ़ रहे हैं
Caută-mă
रोमांसSunt aici, aici unde m-ai lăsat, între apogeul unei poveşti frumoase și începutul unui sfârşit trist. Se spune că ochii care nu se văd se uita, dar eu încă îți caut ochii căprui la fiecare persoană care încearcă să-şi facă un loc în micul meu unive...
