20 aprilie, scrisoarea a 5-a.
Încă o zi pe care n-am simțit-o, încă o noapte care a trecut pe lângă mine mai repede decât imaginea chipului tău din visul de dimineața trecută.
Ah, uitasem cât iubesc răsăritul! Cu tot cu durerea de cap venită ca urmare a unei nopți albe, cu tot cu emoția aia provocată de melodiile din playlist-ul ăla special şi totodată cu momentul în care revii cu picioarele pe pământ şi realizezi că nici azi nu vei avea suficientă putere pentru a duce ziua la capăt aşa cum trebuie, şi începi să regreti. În fine, oricum viața mea e pe pauză în momentul ăsta şi e clar că ceva nu-i la locul lui. De obicei încerc să rezolv problemele astea rapid şi să mă întorc imediat la normal. Dar de data asta nu-i aşa uşor. Ştii, îmi cam lipseşti.
YOU ARE READING
Caută-mă
RomanceSunt aici, aici unde m-ai lăsat, între apogeul unei poveşti frumoase și începutul unui sfârşit trist. Se spune că ochii care nu se văd se uita, dar eu încă îți caut ochii căprui la fiecare persoană care încearcă să-şi facă un loc în micul meu unive...
