17 aprilie, scrisoarea a 3-a.
Caută-mă, căci nici eu nu mă mai găsesc de ceva timp... Simt că bat pasul pe loc, cum s-ar spune. Îmi privesc reflexia în oglindă în fiecare dimineață şi observ cum cearcănele îmi acoperă ochii căprui din ce în ce mai tare. Ochii căprui pe care îi cauți acum la fiecare persoană, sau poate doar eu o fac?
Te-am scris frumos şi continui s-o fac, dar mi-e din ce în ce mai greu, căci nu am mai auzit nimic de la tine de ceva vreme. Aş vrea să ştiu că eşti bine, că încă privim acelaşi răsărit şi simțim aceeaşi emoție. Aceeaşi senzație de putere, pe care cândva mi-o luam din simpla întâlnire a privirilor noastre. Iar acum nu-mi mai găsesc puterea, puterea de a te simți aici chiar dacă fizic eşti departe sau puterea de a descrie ceea ce am avut candva, sau măcar de a mi te aminti cu drag.
Eu sunt aici, aici unde m-ai lăsat, între apogeul unei poveşti frumoase şi începutul unui sfârşit trist. Tu unde eşti?
YOU ARE READING
Caută-mă
RomanceSunt aici, aici unde m-ai lăsat, între apogeul unei poveşti frumoase și începutul unui sfârşit trist. Se spune că ochii care nu se văd se uita, dar eu încă îți caut ochii căprui la fiecare persoană care încearcă să-şi facă un loc în micul meu unive...
