16 aprilie, scrisoarea a 2-a.
Cu părul ciufulit şi o durere de cap, cu foaia rezemată de geam şi mult prea multe idei. Vremea a luat-o razna, şi eu la fel.
6:25, încerc să mă adun şi să leg frumos câteva cuvinte, dar mă pierd din nou în detalii. Îmi lipseşte ceva, îmi lipseşte inspiratia... îmi lipseşti tu.
Îmi simt capul tot mai greoi, vrând s-o ia la goană ca fulgii de zăpadă la care mă holbez pe geam. Mă holbez la ei şi nu-i văd, pot doar să le simt răceala.
Luna renaşterii, pe naiba. Mi-a murit şi ultimul strop de vitalitate odată cu speranța de a te revedea curând.
Mi-e dor şi mi-e silă.
Vreau să fiu lăsată in pace, să adorm şi sa ma trezesc când îmi voi regăsi puterea.
Totul e fals, nimic nu mai înseamna ceva pentru mine.
Când se va termina? Probabil atunci mă vei mai auzi, căci nu vreau să te umplu iar cu noroi.
YOU ARE READING
Caută-mă
RomanceSunt aici, aici unde m-ai lăsat, între apogeul unei poveşti frumoase și începutul unui sfârşit trist. Se spune că ochii care nu se văd se uita, dar eu încă îți caut ochii căprui la fiecare persoană care încearcă să-şi facă un loc în micul meu unive...
