Au trecut trei saptamani de cand ma aflu in pustietatea asta. Nici retelele de socializare nu ma mai ajuta, plictiseala instalandu-se in sistemul meu de prin a patra zi. Cablu TV nu avem, si abia prind semnal pentru a mai intra din cand in cand pe Instagram. Ethan e tot timpul ocupat cu Luke iar eu, ei bine lenevesc toata ziua pe canapea, in afara de momentele cand ma pune Capino sa ma antrenez. Nu stiu cat vom mai sta aici, dar daca as putea pleca in secunda asta, as fi prima care ar iesi pe usa.
Totusi decid sa explorez din nou cotloanele "conacului" - pentru ca locul asta a depasit de mult statutul de casa de vacanta sau cabana - in caz ca dau peste cineva cu care pot avea o discutie normala. In felul asta poate nu o iau razna si incep sa vorbesc singura. Sau cine stie, poate am inebunit deja. Intru in bucatarie si ma intind sa imi iau un pahar, dar blestemat fie cel care a instalat rafturile astea atat de sus. Sper doar sa nu imi rup gatul in incercarea de a ma catara pe blat.
- Lasa-ma sa te ajut, spune o voce prea cunoscuta mie - din nefericire - din spatele meu. O mana se intinde cu usurinta si apuca un pahar, iar eu ma intorc frustrata.
- Puteam sa mi-l iau si singura, sa stii.
- Nu, nu puteai, spune Luke cu ranjetul lui tampit pe fata.
- Oricum, mersi, spun incercand sa iau paharul din mana lui, dar in schimb il pune pe blat si il impinge departe de mine. Ma intind sa il apuc, dar Luke imi prinde mainile si ma tine captiva, lipita de blatul rece.
- Ce ai cu mine, Elena? De ce dracu imi vorbesti asa? Spune Luke, parand aproape "ofensat"?
- Eu? Tu esti cel care nu ma suporta, cel care ma crede o copila enervanta si care manipuleaza lumea, nu? Spun, incercand sa il imping de pe mine, dar in zadar. Se apropie extrem de mult de fata mea, realizand ca "spatiul personal" a disparut de mult.
- Ce e atat de special la tine? Ce ai tu si alte fete nu au? Imi sopteste suav in ureche.
- Tupeu? Spun aproape amuzata de situatie.
- Nu, e ceva in ochii tai. Tu, tu ai ceva la dracu.
- Da, am acel ceva ce te scoate din minti, nu?
- Nu, Doamne, nu, spune, deja epuizat de replicile mele.
- Atunci de ce tot spui ca ma urasti si ca vrei sa ma duc naibii, Luke? De ce? Isi da ochii peste cap si incearca sa se apropie mai tare de mine, sau cel putin incearca pentru ca nu mai e posibil. Ma inebuneste. Am spus-o. Poate asta imi lipsea, poate ca de el am avut nevoie tot acest timp.
- Esti atat de inocenta, Doamne. Tu ma inebunesti, Elena. Ma faci sa vreau sa te sarut si sa te ating in moduri in care nimeni nu ar putea. Nu ai idee ce se ascunde in capul meu, nu ai idee ce vreau sa iti fac si ce vreau sa iti spun. Te vreau numai pe tine. Si abia acum vad cat de nebun e el dupa mine defapt. Aproape ca ma topesc in bratele lui. Incepe sa ma sarute usor pe gat, respiratia lui calda facandu-mi picioarele sa tremure. Ce dracu imi face baiatul asta? Ma face sa simt atat de multe lucruri de o data, incat nici eu nu mai stiu ce se intampla. O secunda il urasc si o secunda simt ca as putea sa ma indragostesc de el.
- Atunci de ce incerci sa ma indepartezi daca te atrag atat de mult? Spun cu rasuflarea taiata.
- Pentru ca nu te merit, spune aproape dezamagit de actiunile lui. Vrea sa se indeparteze de mine dar il trag de mana cu putere, inapoi in bratele mele. Privirea mea se duce spre buzele lui, ceva izbucnind in interiorul meu, ceva ce imi spune ca asta ar trebui sa fac, sa il sarut. Sunt sceptica pentru cateva secunde, dar imi neg alegatiile facute mai devreme. Nu il urasc. La naiba, nu cred ca am facut-o vreo data.
- Sarutama dracu o data, spun coplesita de emotie. Si asta face. Buzele lui nu ezita nici o secunda sa se framante cu ale mele. Atat de moi si atat de fierbinti. Totusi nu dureaza mult pana cand Luke intrerupe sarutul si isi ridica capul pentru a se uita adanc in ochii mei.
- Trezeste-te! Hei! Elena!
Ma trezesc in pat, totul fiind aparent un vis. Dar si ce mai vis, ce minte creativa am. Nici nu stiu de ce as putea visa asa ceva.
- Ce visai pustoaico? Miorlaiai exact ca o pisica, spune Luke chicotind.
- Ah, ce sarlatan esti, asculti pe la usi? Spun in timp ce apuc de perna si o ridic pentru a-i arunca-o direct in cap.
- Stai, ma predau! Imi pare rau, spune in timp ce isi ridica mainile in dreptul fetei pentru a se apara.
- Scuze, nu am auzit ce ai zis, spun in timp ce incep sa ii trantesc perna de cap. Daca te-ai uita la noi de la departare, ai zice ca suntem un cuplu obijnuit intr-o dimineata obijnuita, dar realitatea e cruda si nu e asa dulce si roz cum pare.
Intr-un moment de neatentie Luke imi prinde perna si mi-o smulge. O arunca pe jos si imi prinde incheieturile si ma tranteste pe saltea, el peste mine. Se uita atent la fata mea, aproape fascinat.
- Te poti opri?
- Avand in vedere ca nu am ales, da, spun gafaind.
- Bun, micul de jun e gata, poti sa vii jos, spune. Totusi nu imi da drumul din stransoare si continua sa se uite la mine.
- Vezi ceva ce te atrage, Hemings? Spun chicotind.
- Ai vrea tu, Elena dar nu ai norocul asta, spune ridicandu-se de pe pat. Il prind de mana si iltrag usor in spre mine pentru a-i atrage atentia.
- Ce? Ma intreaba nedumerit.
- De ce nu poti fi atat de dragut tot timpul? De ce trebuie sa iti pui masca de tip 'dur' pe fata si sa te prefaci ca nimeni nu te poate atinge?
Nu imi raspunde, doar continua sa se uite in ochii mei si privirea lui se schimba din nou in una rece.
- Nu stiu despre ce vorbesti, spune, smulgandu-si mana din stransoarea mea. Iese pe usa si o tranteste, lasandu-ma singura in camera.
- Ce nemernic, spun chicotind. Ma ridic din pat si ma pregatesc sa cobor la micul de jun. Presimt ca va fi o zi 'extraordinara'.
