Deschid usa camerei si mirosul de clatile imi invadeaza narile. In bucatarie e Capino cu tigaia in mana si cu castile in urechi.
- Oh, nu stiam ca poti sa gatesti. Spun amuzata.
- Domnisoara Morgen, nu v-am auzit, imi cer scuze, spune Capino in timp ce isi scoate castile cu repezeala din urechi.
- Te rog, spunemi Elena.
- Da, domni- adica Elena. Pot gati, adica am invatat sa gatesc, astea au fost ordinele domnului Hemmings.
- Oh, presimt ca va fi o zi interesanta.
- Cu siguranta Elena. Va fi o zi plina. Astazi e zi de antrenament, trebuie sa alergam in jurul proprietatii, adica aproximativ 4.5km.
- Stai putin, cum adica "alergam". te referi ca si EU trebuie?
- Da Elena, inclusiv tu. Mai ales tu. Crezi ca acei colecei din jurul stomacului pe care i-ai capatat de la atatea saptamani se dau singuri jos? Spune Ethan. El cand a mai aparut.
- Vai ce amuzant suntem astazi. Si tie ti-ar prinde bine niste aer fratioare. De la atat de mult timp de stat pe canapea ai prins panze de paianjen, spun chicotind.
- Hei! Nu e vina mea ca am fost impuscat, ok?
- Gata atacatule stiu, nu mai are voie omul sa faca o gluma...
- Gata nu va mai certati si punetiva la masa, spune Capino in timp ce ichide aragazul si scoate cateva farfurii. Elena, poti sa il chemi pe Domnul Hemmings la masa?
- Um, de ce eu?
- Elena du-te azi ca se racesc clatitele si iar o sa faca Luke scandal.
Ma ridic nervoasa de la masa si incep sa il caut pe Luke. Afurisitul asta e atat de rasfatat incat imi vine sa il bat, adica as vrea sa pot sa il bat. Am incercat o singura data si m-am trezit cu fundul in sus. Deschid usa camerei lui si ce sa vezi, Luke doarme.
- Treztete printule ca e gata masa. Alo, ma auzi? Nimic. Doarme ca ultimul porc. Sper sa nu dea vina pe mine cand o sa vada ca s-au racit clatitele.
Ma apropii de pat si incep sa trag de el dar in zadar. Ce a facut toata noapte de are un somn ATAT de profund? Dau sa plec dar Luke imi prinde mana si ma trage peste el, amintirile visului de acum cateva zile navaleste in mintea mea.
- Ce nemernic, da-mi drumul!
- Si daca nu vreau, ce imi faci? Spune cu o voce ragusita ce imi da fiori. Imi observa schimbarea de spirit si ranjeste. Si dintr-o data mi se intoarce stomacul. Se simte ciudat, ca un ciudat placut.
- Ce ai patit printesa? Ti-a mancat pisica limba?
- Nu, eu doar.. am venit sa te chem la masa. E normal sa urasc o persoana atat de mult, dar totusi sa ma atraga atat de tare? Nu, trebuie sa imi revin.
- Masa poate sa astepte. Acum descaltate si punete in pat. Ma uit nedumerita la el de parca nu am inteles intrebarea. Acum, Elena. Trebuie sa vorbim. La ce fata serioasa are, mi-e frica sa si respir. Omul asta poate sa imi distruga viata doar daca bate din palme.
- Deci, ce s-a intamplat? Spun cu vocea tremuranda, in timp ce incerc sa evit contactul vizual.
- Maine ne intoarcem in Sesttle. Dar, luam avionul. Rasuflu usurata pana spune ultima fraza.
- Cum.. cu avionul? Luke stii ca urasc sa merg cu avionul. Poti sa ma pui sa merg cu barca, masina, dar nu cu avionul.
- Elena nu ai de ales, am vorbit deja. Nu putem da inapoi, in plus nu vreau sa mai stau atatea ore intr-o masina.
- Nu, refuz. Raman aici daca e nevoie, spun in timp ce ma ridic din pat dar o stransoare ferma ma trage inapoi.
- Nu, vii, nu ai de ales, spune. Ii simt respiratia pe obraz iar tot ce pot sa fac e sa ma uit la buzele lui. Vreau sa plec dar nu pot, corpul meu refuza sa se miste. Fetele noastre se apropie din ce in ce mai tare si parca totul din jurul meu se risipeste. Tot ce pot sa vad acum in fata mea este EL. Mana lui dreapta imi atinge obrazul si imi aseaza cateva fire razlete de pe fata.
Si dupa se intampla. Buzele lui se contopesc cu ale mele, o senzatie arzatoare dispersandu-se peste tot in corpul meu. Buzele lui sunt atat de fine si se misca cu atat de multa gratie incat daca as fi in picioare as cadea la pamant. Luke pune mana pecoapsa mea pentru sprijin si ma trage peste el. Pun mainile pe pieptul lui si incep sa imi misc bazinul iar Luke geme. Privirea lui e plina de extaz. Inghite in sec si spune gafaind.
- Nu putem, cel putin nu acum, printesa.
Ma uit in ochii lui, parca mai atragatori ca niciodata. Dau din cap si imi dau parul dupa urechi, si ma dau jos din pat. Tocmai m-am sarutat cu Luke Hemmings si nu pot sa cred ca mi-a placut. Ne indreptam amandoi spre bucatarie, mai tacuti ca niciodata.
- Ce a durat atat de mult? Intreaba Ethan cu o spranceana ridicata. Ma uit la Luke cu ochii mari cat cepele, nestiind ce sa ii raspund fratelui meu.
- Ah, dormeam, ne cerem scuze de intarziere Capino, spune Luke iar eu aprob dintr-o miscare din cap.
Abia am reusit sa imi mananc jumatate din clatite. Inima mea e un amalgan de sentimente ce imi taie pofta de mancare. Am ramas doar eu cu Luke la masa si simt cum privirea lui parca imi patrunde in suflet. Ma simt din ce in ce mai vulnerabila in fata lui si nu pot sa spun ca imi place. Luke tuseste subtil si imi ridic privirea.
- Hai sa mergem.
- Unde, intreb nedumerita.
- La antrenament, ce, ai si uitat? Spune. Numai asta nu era in mintea mea. Hai, pregateste-te. Si iti sugerez sa iti iei pantalonii aia negri, iti sta bine cu ei, spune iin timp ce imi face cu ochiul. Ce pot spune, tipic Luke.
