- Ce glume proaste ai astăzi în program, Hemmings, spun, începând sa rad. Nu mă urc in mașina cu tine, nu vreau sa mor, continui, încă râzând.
- Deja am decis, scumpo. Acum hai, du-te si schimbate, zice Luke nonșalant. Nu cred ca am întâlnit un băiat mai arogant si plin de sine ca el. Crede ca poate sa facă ce vrea si ca toata lumea ii sta la picioare pentru ai satisface plăcerile si nevoile. Daca nu ar fi un așa mare narcisist si egoist, ași fi cu siguranță atrasa de el. Nu pot sa spun ca nu e chipeș, ba din potriva, e unul dintre cei mai chipeși băieți pe care ii cunosc. Dar el e toxic. Vreau sa protestez dar îmi aduc aminte ca e aproape imposibil sa îl fac sa se răzgândească, așa ca îmi las orgoliul la o parte și mă duc sa mă îmbrac. In mai puțin de 10 minute reușesc sa găsesc o pereche de blugi negri printre toate hainele astea elegante și un tricou alb. Mă îmbrac repede și cobor scările, cei doi fiind acolo unde i-am lăsat.
- Sunt gata, spun, așezându-mă pe un fotoliu cu fata spre balcon. Străzile Seattle-ului sunt aproape goale, doar luminile felinarelor ieșind mai in evidentă. Cerul este înnourat, de o culoare sângerie. Un tunet mă face sa tresar, urmat de un fulger. Nu îmi plac furtunile. Mă fac sa mă simt vulnerabila si neprotejata. Lumina lunii pline străpunge firișoare de lumina printre nori, dând o imagine apocaliptica. Presimt ca va veni o furtuna groaznica in seara asta.
- Elena, haide, spune fratele meu. Mă ridic de pe fotoliu și mă îndrept cu fata spre ei, Luke fiind deja la lift. Intram și apasă pe un buton, liftul ducându-ne de unde am venit, colecția minunata de mașini ale lui Luke făcându-mi ochii sa sclipească. Băiatul cu parul blond si ochi de diamant mă apuca de încheietura, pentru a mă conduce cu repeziciune si un zâmbet strâmb pe fata, spre un Nissan GTR negru. E o frumusețe de mașina si nu pot spune ca nu vreau sa mă urc in ea, dar m-ași simți mult mai in siguranța când o conduc eu sau fratele meu. Luke e un maniac al vitezei si e foarte bun la a fi unul. Nu ar trebui sa îmi fie frica, dar dat fiind faptul ca a trecut mult timp de când m-am urcat intr-o mașina cu peste 250 cai putere, tot ce îmi rămâne de făcut este sa tac si sa îmi țin coada intre picioare. Pana la urma nu sunt o lasă.
Luke pornește motorul, sunetul lui alinându-mi fiecare emoție din corp. Mă simt ciudat sa mă aflu după atât de mult timp intr-o mașina puternica. Dar trebuie sa trec peste frica mea oarba, așa ca am făcut ceva ce nu am crezut ca voi face vreodată din nou:
- Vreau eu sa conduc, spun puțin prea sigura pe mine. Gura mi-a vorbit fără sa îmi dau seama, la un loc cu dorința arzătoare de a apăsa pe accelerație si de a tine volanul din nou in mâini. Îmi lipsește adrenalina si viteza. Au făcut parte din viața mea si îmi e prea greu sa trec peste. Pana la urma, cum am mai spus, trebuie sa trec peste frica asta oarba.
- Ești sigura? După tot ce s-a întâmplat..., spune Luke puțin îngrijorat.
- Sunt foarte sigura Luke. Plus, de ce ti-ar pasa? Întreb din senin.
- Si viața mea e in joc, spune el repezit. Sta si se gândește pentru o secunda la propunerea mea neașteptata, intr-un final dând din cap aprobator si coboară de la volan pentru a mă urca in locul lui. Am si uitat cum e când mașina se afla sub controlul tău, si cum toarce sub voința ta. E un sentiment care mi-a lipsit atât demult, încât nu îmi pot ascunde dorința de a tura motorul la maxim. Luke începe sa rada si sa aplaude, aruncându-mi o privire ce mă face sa mă simt mai sigura pe mine si sa zbor din garajul asta spre străzile acum pustii ale Seattle-ului.
- Asta-i Elena pe care o știu eu, spune Luke încă cu zâmbetul pe buze. Pentru o secunda am impresia ca Luke e un om diferit si ca a lăsat masca egoista la o parte, dar tot ce am in minte acum este modul lui de a-mi demonstra ca el nu se va schimba nici o data si ca mereu va fi un narcisist si un afemeiat. Pentru moment am avut senzația ca am sa vomit aici si acum, doar la gândul ca s-a culcat cu mai multe femei decât am eu si Ethan degete la mâini si la picioare. Dau gândul vicios la o parte pentru ca acum nu e momentul sa mă gândesc la viața lui sexuala. Nici nu știu cum de m-am gândit la asta, dar las pentru mai târziu. Trebuie sa rămân concentrata pe drumul meu spre pista. Semafoarele sunt pe intermitent si acest lucru mă bucura foarte mult. Nu cred ca am luat piciorul de pe accelerație pana la pista, probabil doar la o intersecție pentru ca am văzut girofarurile albastre ale politiei.
