În liniștea pădurii

Capitolul 23 - Katherine

— Aș vrea să fie vorba doar despre asta, șoptesc mai mult pentru mine, dar tatei nu îi scapă, pentru că ochii i se măresc, și chiar și în întunericul de afară, pot vedea cum pupilele i s-au dilatat, și maxilarul i s-a încordat.

— Cum adică? ecoul vocii lui groase răsună printre copaci. Te-a atins? aproape scuipă cuvintele.

Nu îi pot răspunde, dar nici nu este nevoie, pentru că în momentul în care am lăsat privirea în jos, a înțeles.

— De cât timp?

— De patru ani...șoptesc, iar când ridic privirea pentru a o întâlni pe a tatălui meu, mă cutremur. Plânge. Lacrimi mari i se rostogolesc cu viteză pe obraji, lăsând dâre strălucitoare în urma lor.

— De ce nu ne-ai spus nimic, Kath? De ce, scumpo?

— Nu am vrut să vă îngrijorez. Am crezut că se va opri. Mi-a promis că se va opri, ca e ultima oară. Îmi pare atât de rău, tată. Te rog, nu îi spune nimic mamei. Ea nu trebuie să afle niciodată. Nu m-aș ierta niciodată dacă ar păți ceva din cauza mea.

— Nenorocitul! urlă tata deodată. Îl omor cu mâna mea!

Este prima dată când îl aud pe tatăl meu vorbind așa. Tata este cel mai calm și pașnic om pe care l-am cunoscut vreodată. Dar îmi imaginez ce simte. Aș muri de gât cu oricine ar îndrăzni să o atingă cu un singur deget pe Cassie. Tocmai din cauza asta am evitat să le spun adevărul. Dar am fost egoistă în aceste momente. Am cedat psihic. Am simțit nevoia să povestesc, să mă descarc, să împart durerea mea cu cineva.

— Tată...șoptesc, vrând să-i dezvălui tot.

— Da, răspunde ținând ochii închiși, pufnind în continuu pe nări.

— Vrea să mi-o ia pe Cassie. Dacă nu mă întorc acasă, va face tot posibilul să mi-o ia. Se va răzbuna. Nu știu ce să fac, tată.

— Nici nu se pune problema! Nu te întorci nicăieri și nu se va atinge de Cassie! Îți promit, scumpo, nu îl vom lăsa să se apropie de voi! Chiar de va fi ultimul lucru pe care îl voi face, nemernicul ăla va plăti pentru tot ce ți-a făcut!

— Vreau doar să ne lase în pace, tată. Dar îl cunosc, nu va renunța fără luptă. Și sunt pregătită să lupt cu toate armele împotriva lui, dar nu vreau să aibă nimeni de suferit în jurul meu. De aceea, te rog să nu faci nimic necugetat. Nu putem risca în niciun fel.

— Când este procesul? mă întreabă pe un ton mult mai calm.

— Peste o lună. Te rog, tată, promite-mi că nu faci nimic până atunci și că nu îi vei spune nimic mamei.

— Îți promit, Kath. Nu aș face nimic care să riște viitorul nepoatei mele sau pe al mamei tale. Dar trebuie să îmi promiți și tu ceva, spune iar eu aprob imediat din cap.

— Promite-mi că nu îmi mai ascunzi nimic de acum încolo. Nu trebuie să fii singură în tot coșmarul ăsta. Lasă-mă să fiu lângă tine. Îți promit că totul va fi bine, mai zice tata, apoi mă trage înapoi în brațele sale călduroase, sărutându-mi creștetul capului.

        — Mulțumesc, tată.

        — Oricând, scumpo. Tu ești motivul pentru care trăiesc, să nu uiți asta niciodată.

        — Te iubesc, tată.

        — Și eu te iubesc, Kath. Acum, hai acasă. Ai înghețat, iar Cassie întreabă de tine de când ai plecat.

        — Max? A plecat?

        — Da...a stat puțin cu Cassie, dar se vedea clar că nu se simte bine. Îi pasă de voi, Katherine. Nu îl alunga, e un om bun.

        — Știu că este. Tocmai de aceea este mai bine așa. Nu merită asta. Nu îi voi face bine. Nu sunt bine, tată, recunosc înfrântă.

        — Lasă-l pe el să decidă ce îi face bine și ce nu, scumpo. Deși nu pare, este suficient de matur încât să își asume propriile decizii.

          Drumul spre casă l-am parcurs în liniște, pentru că nu a mai fost nevoie de alte cuvinte. Spusesem tot ce era de spus. Și deși toată lumea pare a încuraja această relație dintre mine și Max, eu sunt la fel de convinsă că nu ne-ar face bine niciunuia dintre noi. Mai devreme sau mai târziu, amândoi vom avea de suferit. Iar eu nu voi permite asta, oricât de greu îmi va fi să îl ignor. Dar așa va fi cel mai bine pentru el...și cândva va înțelege și el asta.

Pentru că ieri am lipsit, astăzi am fost harnică și am mai terminat un capitol. Mie mi se pare că lucrurile se cam complică între cei doi, înainte ca măcar să fi început. Voi ce părere aveți? Se va răzgândi Kath?

Xoxo🤍