În liniștea pădurii

Capitolul 1 - Katherine

               
Dragă jurnalule,

    Astăzi m-a lovit din nou. E vina mea. M-am luat cu treabă prin casă și am uitat mâncarea în cuptor. Puiul s-a ars, și nu am avut timp să pregătesc altceva până când a ajuns de la birou. El muncește mult, întreține singur toate cheltuielile casei, iar eu nu sunt în stare nici măcar să îl aștept cu o masă caldă.

    M-am obișnuit cu loviturile. La început, mă durea. Acum, nu mai simt. Obrajii mei s-au obisnuit cu palmele lui aspre, iar scalpul capului e amorțit și nu mai simte durere atunci când mă trage de păr.

   În seara asta însă a fost diferit. De obicei, este violent doar atunci când bea. Când este treaz, se mulțumește cu cuvintele grele pe care mi le aruncă. Dar poate că le merit. Poate că într-adevăr nu sunt bună de nimic, așa cum îmi spune mereu.

    În seara asta, era treaz. Ochii îi erau clari, dar întunecați. Mă gândesc că poate a avut o zi grea la birou, și tot ce aștepta era să ajungă acasă unde îl așteaptă mâncarea caldă, iar eu...

   De ce a fost diferit? Pentru că în seara asta nu s-a mai rezumat doar la palme. Atunci când pumnul lui a făcut contact cu stomacul meu, am rămas fără aer. Nu puteam să țip, pentru că nu voiam să mă audă nimeni. Nu voiam să o trezesc pe Cassie. Niciodată nu țipam.

   Am uitat de orice durere fizică în momentul în care am văzut ochii înlăcrimați ai lui Cassie care stătea în pragul ușii și mă privea speriată ținându-și strâns la piept ursulețul de pluș. A fost prima dată când a asistat la acest coșmar. El avea grijă ca ea să nu fie de față, iar eu mă învățasem să îndur totul în tăcere, ca ea să nu audă nimic. Când a observat-o și el, a ieșit nervos din casă trântind ușa în urma lui. Mi-am înecat lacrimile și am liniștit-o pe micuța care nu înțelegea ce se întâmplă.

   În momentul în care mi-a spus că îi este frică de tatăl ei, am știut ce trebuie să fac.

   Vom pleca de aici!

Am reușit într-un final să o liniștesc pe Cassie și să o adorm. Am închis paginile jurnalului și m-am întins lângă ea în pat, îi mângâi încet buclele blonde și mă tot gândesc cum am ajuns în situația asta.

Îl cunosc pe Kyle din liceu. S-a mutat la liceul la care învățam îl ultimul an, și mi-a dat lumea peste cap încă de când ne-am privit prima dată în ochi. A fost dragoste la prima vedere, cel puțin din partea mea. În scurt timp am ajuns să formăm un cuplu, și nimic nu părea să ne poată despărți vreodată.

Ne-am mutat împreună în Oxford după terminarea liceului, și am continuat să fim un cuplu și pe perioada facultății. După ce am absolvit, m-a cerut în căsătorie. Am fost cea mai fericită.

Am făcut nunta după doi ani, apoi am rămas însărcinată. Credeam că nimic nu mă mai poate doborî vreodată. Mă simțeam puternică. Aveam lângă mine un soț care mă iubea necondiționat, și eram pe punctul de a ne întemeia o familie, așa cum discutasem mereu.

După ce am născut însă, lucrurile s-au schimbat. Începuse să devină nervos. Am înteles în scurt timp de ce. Era gelos. Și nu pe vreun alt bărbat, pentru că nu se punea problema de așa ceva. Ci din cauză că îi acordam mai multă atenție fiicei noastre decât lui. Și așa au început cuvintele urâte, ca mai apoi să fie însoțite de palme peste față.

Mi-am spus mereu că este doar o perioadă mai sensibilă din viața noastră, care va trece odată ce Cassie se va mări și nu va mai avea nevoie să fiu în permanență lângă ea. Dar Cassie are acum patru ani, iar lucrurile nu fac decât să se înrăutățească.

Nu m-am gândit niciodată să îl părăsesc. Îl iubesc, și știu că și el mă iubește, dar este mereu atât de furios... Am ales să îl iert de fiecare dată, pentru că nu vreau ca fetița mea să crească fără tată. Și până la urmă eu sunt puternică, nu ma doboară o palmă.

Însă m-au dărâmat lacrimile copilului meu și privirea ei speriată atunci când m-a întrebat : "Te doare, mami, nu-i așa?" .

Oh, scumpo, și încă ce mă doare. Dar nu corpul este cel care mă doare, ci sufletul.

Așa că am luat o decizie pe care nu credeam că voi avea puterea să o iau. Îl voi părăsi. Mâine, cât este la muncă, voi face bagajele și voi pleca. Corpul îmi tremură numai la acest gând, iar teama îmi învăluie toate simțurile. Îmi este frică de cum va reacționa când va ajunge acasă și nu ne va găsi aici. Îmi este teamă că nu voi reuși să ies la timp din casă, și ne va prinde. Și mă sperie gândul că și dacă reușim să plecăm, ne va căuta până ne va găsi.

Dar nu mă pot lăsa condusă de frică, trebuie să fiu tare pentru suflețelul micuț care doarme lângă mine, suspinând din când în când. Aproape că adorm și eu când aud ușa de la intrare izbindu-se cu putere de perete. Îi aud pașii împleticindu-se și îmi dau seama că este beat. Trebuie să îmi iau inima în dinți și să ies din camera fetiței, pentru că nu vreau să fie din nou martora vreunui episod dureros.

Ies cu pași mici și cu picioarele tremurând din dormitorul micuței, și închid ușa cu grija în urma mea. El este pe hol, și mă privește cu o privire perversă. Știu exact ce înseamnă acea privire.

Kyle nu este mereu violent atunci când bea. Atunci când nu mă bate, și îmi zâmbește așa, vrea să facem sex. De câteva ori, l-am refuzat. Dar asta nu înseamnă că asta l-a și oprit, pentru că așa cum îmi spune mereu, el obține întotdeauna ceea ce își dorește, chiar daca trebuie să își ia singur.

Așa că m-a violat. Da, știu cum sună asta, am fost violată de soțul meu. Și nu doar o dată. Așa că am ales să mă supun, și chiar dacă simpla lui respirație îmi creează repulsie, măcar a doua zi nu am vânătăi pe tot corpul.

— Iubito, spune și sughiță, ce frumoasă ești în seara asta, sughiță iar, vino la soțul tău să îi arăți că ți-a fost dor de el, și iar sughiță.

Mi-e atât de scârbă de el, încât uneori aș prefera bucuroasă o palmă.

— Nu vrei mai bine să te odihnești? Știu cât muncești și trebuie să fii obosit, spun eu pe un ton cald sperând că îl voi face să se răzgândească. Haide să mănânci, e târziu, mai încerc eu.

— Am mâncat în oraș, dacă nevastă-mea nu e în stare nici măcar să mă aștepte cu cina pregătită. Unde crezi că am fost până acum? Acum treci aici și fii o soție buna!

Înghit în sec și îmi șterg lacrimile cu podul palmei, și cu inima strânsă mă îndrept spre el. Îmi atinge fața cu degetul lui mare și eu simt cum inima stă să îmi iasă din piept, și nu de încântare. Își duce mâna după ceafa mea și mă trage mai aproape, până când buzele lui le zdrobesc pe ale mele. Gustul de alcool este oribil, și mă abțin din răsputeri să nu vomit. Îmi mușcă buza de jos, gest ce ar fi trebuit să fie senzual, însă m-a mușcat atât de tare încât simt gustul sângelui în gură. Îmi apucă una dintre fese cu cealaltă mână a sa, și o strânge până când simt locul amorțit de durere.

Se desprinde din sărut privindu-mă diabolic, și mă împinge cu putere spre dormitor, în timp ce el deja se dezbracă. Cu lacrimi în ochi intru în dormitor și aud cum ușa se închide în urma mea. Mă întind pe pat și aștept să mă posede, ocupându-mi mintea cu gândul că asta este ultima dată.

Mâine voi pleca...

Hei! Primul capitol al noii mele povești este gata, și de data asta am ales să încerc ceva diferit. Nu va fi o poveste tristă, deși stiu că acest capitol este. Sper să vă placă!

Sunt curioasă cum vi se pare acest capitol, așa că aștept cu mare interes părerile voastre.

Xoxo🖤