În liniștea pădurii

Capitolul 18 - Max

Felul în care Katherine îi vorbește lui Cassie mă fascinează. Nu e de mirare că cea mică este atât de isteață, mama ei îi vorbește ca unui adult, explicându-i orice i se pare de neînțeles, și dându-i exemple din viața reală pentru orice nelămurire are.

Modul în care cele două se privesc mi se pare cel mai minunat lucru de pe pământ. Cassie este lumina ochilor lui Kath, pe când ea este întreg universul pentru cea mică. M-am gândit mereu că sunt prea tânăr pentru a avea un copil, și că probabil voi face pasul ăsta abia peste cel puțin cinci ani. Dar privindu-le pe ele, îmi dau seama cât de mult îmi doresc să fiu tată. Să am pe cineva care să se uite la mine așa cum se uită blondina la mama ei.

În ultima săptămână, ne-am văzut în fiecare zi. Am încercat pe cât posibil să fiu cât mai aproape de Katherine, pentru a o ajuta cumva să treacă mai ușor peste această perioadă din viața ei. De câteva zile Kath a început munca, iar eu îmi petrec fiecare dimineață cu Cassie, și pot să spun că sunt iremediabil îndrăgostit de micuța blondină. Katherine pare a fi mai bine, cel puțin eu nu am mai observat lacrimi în ochii ei după episodul de vineri de la fermă.

Astăzi este din nou vineri, și îmi încep dimineața după noul meu program. Tot de câteva zile, am renunțat la plimbările de dimineață. Acum, am un nou obicei. Mă trezesc la aceeași oră, mă opresc la cafenea de unde iau în fiecare dimineață o cafea neagră și un cappucino, și ajung în fața casei Ross cu câteva minute înainte ca Kath să plece la muncă. Cappucino este pentru ea. După îmi petrec câteva ore cu Cassie, iar micul dejun s-a mutat în bucătăria doamnei Ross. Acum, prânzul îi este destinat mătușii, care este mai mult decât încântată să îmi gătească celebrele ei supe.

— Servici ușor, mami, îi urează cea mică mamei sale și se întinde pentru a o săruta pe obraz.

— Să fii cuminte, scumpo. Max, mai ușor cu dulciurile! Sau tu vei fi cel care se va chinui să o convingă să meargă la dentist când va avea toate măselele cariate, îmi spune pe un ton serios, ațintindu-și degetul arătător spre mine.

— Da, mami, răspund amuzat și aprob din cap pentru un plus de convingere. Dar ce nu știe ea este că imediat ce va ieși pe ușă pe noi ne așteaptă o întreagă pungă de jeleuri.

— Bine, ne vedem mai târziu! Să fiți cuminți, ne mai spune Kath, apoi iese pe ușă.

— Bun. Acum, să alegem jocul pentru astăzi, spune Cassie serioasă. Sper că ai adus premiul!

— Avem ursuleți, șerpișori și suzete, zic rânjind în timp ce scot punga din buzunar. Acum, eu zic ca astăzi să jucăm „ Cine știe mai multe țări". Ce zici?

— O să te bat măr, Max! exclamă mândră blondina.

Am inventat jocul nostru. În fiecare zi, alegem o nouă categorie. Până acum am avut animale, plante, mașini, și unelte. Regulile sunt destul de simple. Eu sunt cel care începe mereu. Numesc cât mai multe exemple din categoria aleasă, iar Cassie trebuie să rețină cât mai multe. Spre surprinderea mea, nu doar că reține aproape tot ce spun eu, ba chiar vine cu exemple în plus. În orice caz, Cassie câștigă mereu.

— Max, tu și mami sunteți prieteni? mă întreabă ea dintr-odată.

— Da, buburuză. Dar tot tu ești prietena mea cea mai bună, îi zic și îi fac cu ochiul.

— Știu, Max. M-am convins deja de asta. Tu nu o să o superi pe mami, nu? întreabă îngândurată.

— Eu sper să nu, gâză. Nu aș face nimic intenționat ca să o rănesc pe mămica ta. Dar de ce mă întrebi asta?