Exercițiul critic este unul al rațiunii, care implică distanța, o atitudine aseptică fața de text, dar în același timp este și un exercițiu de idei.
Copertă : -wanderes
Tema : în Amintește-ți de Jupiter, tema principală este dată de o proză de atmosferă încărcată cu accente filosofice. Scriitorul creează o stare de moarte a iubirii, dar care poate renaște în infinit. Proza sa, s-a născut din infinit, căci oamenii sunt limitați în comparație cu infinitul, dar îl pot recrea tunând cuvinte peste cer. Iubirea ca temă este definită ca rece, se îndreaptă spre moarte, se creează impresia de sfârșit de lume, când cadavrele se afla în descompunere, iar mormintele sunt nevrotice în grotescul lor. În toată această atmosferă, însă pulsează o rază de viață, viața se vrea să fie vie, respinge moartea.
Limba și stil : Stilul este este construit în jurul unor metafore revelatorii și al unei simbolistici. Există un monolog puțin melancolic. Albul cu metaforele lui, fiind prima culoare a spectrului luminii sugerează crepusculul imaculat în contrast cu apăsarea poetului. Dialogurile evocă și ele o atmosfera de tristețe care împinge către moarte, la final nu mai există nici timp, dar se sugerează că va exista un nou început, în care se întrevede o speranță, căci viața e vie.
Vârsta recomandată : peste 18 ani.
Copertă (100%)
Coperta e simetrică, cu simbolul rotund al planetei Jupiter în mijloc. Striațiile amintește de atmosfera de pe planete Jupiter.
Sinopsis (100%)
Uneori, cimitirele ascund mai multă lumină decât pașii unui om din raze de cobalt. Uneori, plasele de stele se sacrifică pentru a da noi vieți.
Ce s-ar întâmpla dacă ți-ai auzi ultimele cuvinte? Ce s-ar întâmpla dacă ai avea doar vreo trei morți până la fericire? Ce s-ar întâmpla dacă nu te-ai putea opri din a exista?...
Sinopsis-ul deschide lumea cărții cu apăsarea grea a cimitirelor, apoi apar cuvinte ca sacrificiu, ultimele cuvinte, morți, apăsând pe o atmosferă de tristețe . Din sinopsis se vede meșteșugul de a folosi în culori, epitetele, fără ca proza să devina plictisitoare. Acest univers se desfășoară în culorile contrastante alb-negru și gri, în care viața încearcă să pulseze.
Ortografia (99%)
Sunt greșeli foarte mici, virgule, dar în rest văd măiestrie în conturarea dialogurilor și monologurilor. Îmi place intercalarea cu versul poetic, liber și neconstrâns.
Intriga (100%)
Nu am identificat numai o intrigă, ci mai mult o atmosferă simbolică, predominată de câteva motive:
1) Sensibilitatea fuzionează cu Infinitul, devenind un act esențial. Scriitorul nu comunică sugestii apelând la modalități specifice impresioniștilor care au pictat în culori frumoase infinitul ; culorile sale nu numai ca nu au nuanțe, dar ele sunt foarte concentrate, transformându-se în adevărate strigate ale unui suflet împovărat de tristețe și însingurare. Sentimentul singurătății, acela al pustietății interioare este realizat prin corespondenta intre sentiment și simbolurilor obiectelor invocate, intre sentiment și culoare. Gama de culori, care este foarte restrânsa, se bazează pe o serie de motive tipic-simboliste. Tema infinitului se repetă obsesiv, căci autorul dă un avertisment infinitului, de la care nu așteptă nici un răspuns :
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
