Critică

#7. Disc cu flori presate

Carte : Disc cu flori presate

Autor : -anaerob

Gen : poezie.

Tema : tema principală este lumea disc. Lumea interioară și exterioară este arătată cititorului prin prisma florilor presărate, adică a sentimentelor și trăirilor pe care le are scriitorul în timp și spațiu. Pe disc,  găsim diverse personaje ca și cerul, timpul, omul și natura umană, viața, infinitul, visul, sufletul, steaua... Când ai pășit pe disc, îți dai seama că, separarea dintre realitate și fantezie, între lumea actuală și toate celelalte lumi posibile, e ca o pânză foarte subțire ce se rupe ușor din cauza contemplării. 

Limba și stil : Stilul este este construit în jurul unor metafore revelatorii. Am remarcat astfel, versul liber, ceea ce te încadrează în poeții ce scriu pentru a comunica . Există o claritate a expresiilor care permit cititorului accesul la sensuri ascunse.  

Vârsta recomandată : peste 18 ani.

Copertă (100%)

Coperta e simetrică, cu simbolul trandafirului roșu, înflorit în mijloc, ceea ce te duce cu gândul la maturitatea sentimentelor scriitorului, ele revărsându-se în  frumusețea florii.

Sinopsis (100%)

,,și încă lipesc flori presate pe discul de muzică clasică al nesperanțelor noastre uitate în absurd..."

Când stelele cad în și din mine, învelișurile lor de vise și speranțe îmi zdruncină, puțin câte puțin, esența. Îmi găuresc sufletul, îmi vlăguiesc trupul, îmi încoronează mintea cu absurdul și se ciobesc pentru mine, dăruindu-mi lumina lor. Cu cioburile de stele, pot crea petale de flori pe care le pot arunca în vânt. Cu cioburile de stele, îmi pot construi universurile de fum.

Sinopsis-ul deschide lumea discului, dar primim și o avertizare. Multe din trăirile și sentimentele sufletului nu au fost încă făcute personaje principale. Lumea disc pornește din trăire și merge spre contemplare, către întrebări care frământă sufletul, suflet ce este centru discului. Mai târziu în carte, găsim câteva cioburi care completează sinopsis-ul :

Ortografia (98%)

Sunt greșeli foarte mici, virgule, spații, însă versul e liber și neconstrâns. 

Intriga (100%)

Orice intrigă, în special cea poetică izvorăște din universul poetului și al dispozițiilor acestuia. Poezia ta se remarcă prin vastitate și diversitate însumând un spectru mare de trăiri abordate. Universul tău nu cuprinde doar descoperirea omului, ci și care este destinul lui în lume, în acel disc uriaș care e lumea exterioară. Astfel, am identificat câteva idei pentru contemplare :

1) Cunoașterea este iubire, căci sufletul iubește florile. Iubirea e o cale de comunicare cu lumea discului, trăirea ta nu e un sentiment pentru tine, ci o revărsare asupra întregii lumi a discului.

2) Încetul cu încetul, cum călătorim spre striațiile interioare ale discului, descoperim o schimbare de atitudine, ce va deveni mai evidenta în poeziile din capitolul 2, dominantă fiind reflexivitatea trăirilor nemijlocite și cugetarea.

3) Sufletul prea plin, are nevoie de un înveliș când încearcă să cuprindă "timpul". Timpul se scurge ireversibil, soarta este schimbătoare chiar dacă te trezește noapte, însă există și trăiri de deșertăciune, o blamare a timpului. Natura își pierde înfățișarea paradisiacă în fața uitării :

4) Există o autodefinire printr-o interogație asupra sensurilor sentimentelor și trăirii. Nu are sens să descifrezi sistemul din sentiment, căci sentimentul e cod. Pentru cele multe întrebări apăsătoare, simțim o vinovăție și suntem îndemnați la meditație.

5) Există treceri între cele trei capitole, de la starea de istovire și sentimentul de singurătate într-o lume care și-a pierdut sensul, discul aflându-se în declin și  îndreptându-se spre pieire la o împăcare  interioară. Se simte la un moment dat speranța și încrederea. 

Personajele (100%)

Personajul principal este poetul și discul său, influențat de expresionism, adică relaționarea permanentă a eului liric cu dimensiunea cosmica, sentimentul metafizic al agoniei întregii firi, înfrățirea spiritului adormit cu natura elementara și  raportarea la formele primordiale (arhaice) ale lumii.

Există dincolo de disc, o fragilitatea umană o dorință puternică de a fi, de a trăi intens, precum și o capacitate enormă de intuit lumea exterioară raportată la cosmic și social. 

Originalitatea (100%)

Versurile sunt originale și îmi plac mult antitezele, metaforele expresive pe care le folosești precum și combinația de epitete care duce poezia spre un ton organic, spre o creștere treptată în intensitate.

Mesajele transmise (100 %)

Existența este o mare trecere. Solitudinea provoacă năzuința de unire cu discul. Fragmentele de univers al discului  sunt proiectate într-un plan care ține de sensibilitatea fiecărui cititor. Dragostea devine o posibilitate de integrare în viața discului. Iubirea poate invada ființa umană în mod primordial, lăsând câteva urme adânci pe disc și făcând să înflorească câteva flori.

Concluzii :

Poezia ta am perceput-o ca o aspirație la o lume mai bună. Călătoria în jurul discului, pe cărările sentimentelor de jos până sus, te determină să îți depășești tristețea și să trăiești multe clipe pe acel disc ce se rotește.