Mesagerul Mortii

Mesagerul Morţii*Part I*Crimă pentru un sărut*Cap.XII

        „Nu ești niciodată prea prudent atunci când îți alegi dușmanii.“

Oscar Wilde

        În faţa lor, tânăra stătea cu capul plecat absorbită, parcă, de gresia rece şi întunecată din camera de interogatoriu. Atmosfera era apăsătoare precedând un amalgam de sentimente şi de povestiri dramatice. Ei însuşi o priveau cu o reală nedumerire. Era o femeie frumoasă, înaltă, cu parul blond auriu, acoperindu-i umerii şi curgându-i pe spate până la talie, iar ochii negri, adânci erau încununaţi de sprîncene perfect conturate. Părea a fi  în acelaşi timp o femeie inteligentă şi educată, iar cele câteva cuvinte pe care le adresase celor doi, le crease acestora în minte imaginea unei persoane rafinate, culte şi cu mult bun simţi. Le era greu să creadă că în faţa lor, acestă creaţie a lui Dumnezeu, aproape perfectă ca imagine, era de fapt un criminal cu sânge rece. Relatarea lui Nicolas de acum câteva ore făcuse posibilă găsirea ei, relativ repede. Trecuseră portretul robot făcut de un angajat al departamentului, la indicaţiile sotilor Taylor, prin programul de recunoaştere facială şi spre marea lor uimire, acest chip exista în baza lor de date. Atac violent la adresa unui ofiţer de poliţie, care încercase să o oprească din tantativa ei de sinucidere, aceasta era acuzaţia care se găsea în dosarul acestei femei. Fusese internată pentru o perioadă într-un spital de boli nervoase , apoi femeia îşi văzuse, cel puţin aparent, de viaţă, asta  până acum când se afla în faţa lor pentru a da explicaţii.

-Numele d-voastră este Tina Green? rupse Alexander tăcerea.

- Da, răspunse aceasta.

- Ştiţi de ce vă aflaţi astăzi aici?

- Nu , nu ştiu, răspunse aproape mecanic Tina.

- Domnişoară Green, se aduc acuzaţii foarte grave la adresa d-voastră, sunteţi conştientă de asta?

- Nu am făcut nimic rău, nu ştiu de ce am fost adusă aici.

- Sunteţi acuzată de crimă!

- De crimă? Şi pe cine se presupune că am ucis? Spuse aceasta deosebit de calmă şi nepăsătoare.

- Numele lui este Jack Cooper. Vi se pare cunoscut?

- Nu cunosc pe nimeni cu acest nume.

- Domnişoară Green ,spuse Alexander cu un ton foarte serios şi grav, situaţia d-voastră este deosebit de complicată, cel mai indicat ar fi să ne explicaţi cum sau întâmplat lucrurile.

- Domnilor detectivi, v-am mai spus, nu cunosc pe nimeni cu acest nume, dar... dacă vă referiţi la cel pe care l-am înjungheat în casa familiei Taylor, atunci da, pe acela îl cunosc, este UCIGAŞUL SURORII MELE! strigă aceasta ridicându-se în picioare şi repezindu-se la Yelina.  Şi da, acela merita să moară!

        Alexander, din imediata apropiere a Yelinei, se interpuse între ea şi Tina Green. Aceasta din urmă răgnea înebunitor de tare, iar Alexander se văzu nevoit să o imobilizeze, să-i pună cătuşele la mâini şi să se asigura că aceasta nu va mai putea ajunge până la ei. Era un spectacol înfiorător, de neînţeles , enigmatic.

-D-şoară Green, pentru D-zeu, potoliţi-vă. Vă răniţi pe d-voastră şi ne răniţi şi pe noi. Încercaţi să vă relaxaţi, să ne spuneţi varianta d-voastră. Cum adică Cooper este ucigaşul surorii d-voastră?

        Tina era încă furibundă şi extrem de tulburată. Mâinile şi picioarele ei loveau cu sălbăticie masa solidă aflată între ea şi detectivi, însă Alexander cu calmul şi răbdarea ce-l caracteriza izbuti, într-un final, să o liniştească.