Mesagerul Mortii

Mesagerul Morţii*Part. I**Crimă pentru un sărut*Cap. VI

http://blackpearl.ucoz.ro/blog/

        “In vremurile cand minciuna devine universala, a spune adevarul este un act revolutionar.”
George Orwell

-Unde este clientul meu, întrebă Shanna Taylor? Doresc să vorbesc cu dânsul cât se poate de repede.

-O să îl aducă colegii mei, imediat. Situaţia lui nu este tocmai buna.

-Vom vedea, spuse aceasta.

         Shanna era deosebit de tristă şi de îngrijorată. Aştepta neliniştită în camera slab luminată, care îi adâncea cearcănele formate sub ochii roşii, care păreau că au plâns de curând. Îşi frământa mâinile în semn de mare tensiune interioară şi timpul petrecut singură în aşteptarea clientului ei i se părea îngrozitor de lung. Într-un final uşa se deschise şi Charles Hunt îşi făcu apariţia, iar la vederea ei privirea lui deveni şi mai blândă şi mai caldă, dacă acest lucru mai era cu putinţă. Ochii lor se întâlniră şi hotărâră imediat ce aveau de făcut.

- Agent, anunţă te rog pe unul dintre detectivi că doresc să le adresez câteva cuvinte.

Acesta se conformă şi în câteva minute, Yelina şi Alexander se găseau în aceiaşi cameră cu cei doi.

- Vă ascultăm, ce doriţi doamnă Taylor?

- Clientul meu este nevinovat, detectiv Brooks.

-  Clientul dumneavoastră nu a dorit să facă nici o precizare, nu a dat nici o lămurire, iar probele pe care le deţinem arată contrariul celor afirmate de dumneavoastră.

- Charles nu a dorit să comenteze nimic în absenţa mea, deoarece dorea să iau eu această hotărire, şi să vorbim împreună cu dumneavoastră.

- Vă ascultăm, dar dovezile nu mint.

- Aşa pare, însă lucrurile nu stau aşa cum se văd la prima vedere.

-Atunci cum explicaţi că domnul Hunt se afla în apropierea casei d-voastră, la aceiaşi oră când se producea crima. Este evident că dânsul căuta momentul şi posibilitatea să intre.

-Charles nu a avut nici o clipă intenţia de a intra în casă. Aştepta oportunitatea de găsi eu posibilitatea de a ieşi.

- Cum, nu înteleg spuse Yelina?

- Eu şi Charles avem de ceva vreme o relaţie specială.

 Alexander şi Yelina se priveau şi îi priveau întrebător.

- Da, eu şi Charles suntem împreună de ceva vreme. Nu vreau să mă justific, însă firea vulcanică şi violentă a soţului meu m-a îndepărtat de el încet, încet. L-am cunoscut pe Charles în timpul procesului şi când nimeni nu credea în el, eu am făcut-o, pentru că a fost deajuns să-i privesc ochii, ca să-mi dau seama că aceşti ochi nu mint. Pe tot parcusul procesului am avut ocazia de al cunoaşte mai bine şi cum căsnicia mea mergea din ce în ce mai rău, s-a întâmplat să ne îndrăgostim, fără a ne propune asta.

Cei doi detectivi se aşteptau la orice din partea unui avocat, dar ceea ce le era dat să audă, le întrecea toate aşteptările.

- Deci, continuă Shanna, Charles m-a sunat de câteva ori pe mobil în acea seară pentru a mă felicita de ziua mea şi-şi dorea din suflet să pot ieşi, măcar pentru câteva minute să mă vadă şi să poată fi cu mine în acea zi specială, iar eu căutam posibilitatea şi oportunitatea de a iesi, de aceia Charles a trecut de câteva ori cu maşina , pentru că bătea la ochi dacă ar fi oprit undeva în apropiere. Prin urmare, el nu putea fi înăuntru să-l omoare pentru că eu am reuşit să ies şi eram împreună.

Atât el cât şi eu avem alibi pentru acea oră.

- Sau poate aveţi acoperire pentru crimă. Alfel cum se pot explica sumele de bani pe care domnul Hunt le plătea regulat în contul victimei. Evident că era vorba de şantaj, iar domnul Hunt a negat vehement că l-ar cunoaşte pe Cooper.

- Cooper era un şobolan, se răsti Shanna. Un afemeiat şi un mitocan de cea mai joasă speţă. Mi-a făcut avansuri încă de când ne-am cunoscut, a recurs la tot soiul de încercări pentru a mă face să cedez. Eu îl vedeam zilnic cum saliva după toate femeile care treceau pe lângă el şi era absolut dezgustător. Imi era silă doar când îi auzeam numele şi aveam toate motivele din lume, era o mizerie umană. Într-un final când a realizat că nu are nici o şansă, m-a urmărit probabil şi a aflat de relaţia pe care o aveam. M-a şantajat, ca un om de nimic ce era. Aveam două posibilitaăti. Îi cedam sau trebuia să-l plătesc, altfel avea să-i spună soţului meu. Am preferat să-l plătesc, dar nu o puteam face din contul meu deoarece ar fi aflat Nicolas şi, în acel moment, Charles a venit cu ideea de aplăti el din contul lui. Iar în noaptea aceea, Jack a îndrăznit să urce după mine în cameră, încercând încă o dată să mă convingă şi chear a încercat să mă sărute. L-am pleznit şi am plecat, lăsându-l singur.

-Acesta este un motiv în plus pentru care i-aţi fi dorit moartea. Nu mi se pare că ceea ce ne-aţi dezvăluit vă ajută. Dacă tot nu vă mai iubiţi soţul, dacă situaţia era atât de grea şi greu de suportat, ar fi fost mai simplu să plecaţi, să-l părăsiţi, să divorţaţi, pur şi simplu.

- Asta urma să fac, chiar a doua zi şi ca dovadă că eram hotărâţi, ne-am cazat la un hotel din apropiere, fără a ne feri de nimeni, şi am petrecut o oră şi jumătate împreună. Puteţi verifica.

- Vom verifica. Doamnă Taylor credeţi că mai ştia cineva că Jack vă făcea avensuri? Poate soţul d-voastră?

- Nicolas?! Nu, în nici un caz. M-a acuzat de tot şi de toate. Vedea amantlâcuri peste tot şi cu toţi bărbaţii pe care îi întâneam, doar Jack era bărbatul ideal, prietenul minunat, camaradul de nădejde. Soţia lui, însă, este obsedată de control şi nu m-aş mira dacă ar fi observat ceva. Mi-e greu să cred că nu a văzut reacţiile mele de profund dispreţ pe care le afişam atunci când eram alături de Jack şi figura libidinoasă a soţului ei aruncându-mi priviri indecente. Sigur că nu ştiu nimic concret, dar noi femeile simţim aceste lucruri, nu este necesar să ni le spună nimeni.

- Există posibilitatea să mai existe cineva care să-l vrea mort?

-Eu cred că 99% din femeile care l-au întâlnit, dar ştiu că au avut ceva discuţii serioase, el şi Valerie, pentru o persoană , care se presupune că a fost ceva special în viaţa lui, se credea chiar că Jack v-a pleca cu aceasta, însă ceva s-a întâmplat şi totul a reintrat în normal, spiritele sau calmat şi căsnicia lor a fost salvată.

- Ştiţi şi numele acestei persoane?

- Pot doar presupune, nu pot fi sigură.

- Avem nevoie de nume, doamnă Taylor.

Aceasta era vizibil deranjată şi jenată de întrebarea pe care Yelina tocmai i-o pusese.

- Doamnă Taylor, vă rog, numele ei, repetă Alexander!

-  Tania Weaver.

- Tania Weaver este pe lista inviataţiilor , atât ea cât şi soţul ei Aaron Weaver, spuse Alexander absolut surprins. Au fost acolo pe 30 August?

-  Da, au fost, răspunse Shanna.

- Soţul ei era la curent cu aventura pe care soţia sa o avea?

- Ţin să vă reamintesc..., presupusa aventură. Eu personal nu am văzut nimic care să arate acest lucru şi nu aş dori să arunc o asemenea suspiciune asupra unei persoane pe baza unor bârfe de doi bani. Nu m-aş mira ca Valery să fi inventat toate acestea. V-am mai spus, este o persoană deosebit de suspicioasă.

- Doamnă Taylor vom verifica cu extremă discreţie această informaţie.

- Vă mulţumesc domnilor detectivi. Acum putem pleca?

- După ce veţi scrie şi semna declaraţiile, sunteţi liberi.