Pagini din jurnal ...

Am încotro?

27 Martie...

Urăsc să am starea asta... Urăsc să-mi fie dor de cineva... Și mai mult... urăsc să nu pot face nimic în legătură cu asta. Urăsc faptul că nu am putut face mai bine lucrurile... și urăsc faptul că nu am putut vedea unde vom ajunge... Eu, în pat, ascultând toate cântecele care mă duc cu gândul la tine și... tu... simțindu-te bine, fără vreo jenă, fără vreun gând de... „Oare ea ce mai face?"... și vorbind cu prietenii tăi precum nu s-ar fi întâmplat nimic...

Nici nu pot sta cu tine... nici nu am cum să te uit... când stăm așa aproape unul de altul... Deci am încotro? Pot face ceva ... să nu mai simt ce simt acum? Pentru că acum îmi vine să ies afară, să-ți bat la ușă... și să te întreb cum te simți după ce ai ruinat tot ce construisem în tot timpul ăsta!?...chiar dacă e târziu.  Știu că te simți prost, dar asta nu mi-e de-ajuns... și totuși... mai simți și altceva. 

Când te-am văzut în clubul ăla acum câteva zile... Prietena mea  a încercat să mă facă să mă simt bine, chiar dacă prezența ta acolo mă apasa și-mi venea să mor acolo... odată de nervi și a doua oară de neputință... și fetele roiau în jurul tău, râdeai cu prietenii la masa aia din colț...te uitai la tipele care dansau...printre care și eu.... iar când prietena mea a plecat...am simțit cum singurul meu sprijin care mă ține departe de tine...s-a evaporat. Așa m-am trezit cu tine ...lângă mine, pe scaunul de bar. Ne-am vorbit de parcă n-am fi pățit nimic... am râs puțin, deși nu era râsul nostru...ai încercat să aduci vorba de ultima noastră discuție ...seriosă...dar m-am făcut că nu te aud, apoi a urmat liniștea aia ciudată dintre două persoane care s-au îndepărtat după ce au avut cele mai frumoase luni împreună. 

Și când ai ajuns acasă...ai ținut neapărat să-mi clarifici că nu ești împreună cu tipa ce stătea lângă tine,  cu care vorbeai ... Și acum mă întreb de ce ai făcut asta... dar prefer să rămână o întrebare fără răspuns. Când văzusem mesajul ăla am zâmbit inconștient, apoi mi-am revenit. Mi-am dat seama că încă...simți nevoia să îmi spui lucruri... să te explici... Dar...cred că te vei dezobișnui. 

Nu am cum...să mă îndepărtez...nu am cum să mă apropi... Pot doar să stau la mijloc, pe loc! Și e cel mai nasol sentiment. Nu am încotro... Nu te poți schimba pentru cineva... eu nu mă voi schimba... așa că o să râmânem exact așa cum suntem...pe o cale de mijloc. Mâine era ziua noastră...  pe care abia o așteptai...