Pagini din jurnal ...

Plictiseala asta...

Zi că și tu urăști sentimentul ăsta de : „Vreau să fac ceva, dar nu știu ce!" 

Este așa ciudat! Adică începe de când te trezești...și ai o stare așa inesplicabilă. Nu ai chef să te dai jos din pat, sau să faci ordine prin cameră, nici să mănânci...nici să mai dai scroll pe insta sau facebook, deci e oribil. 

Ai vrea să stai acolo unde ești, cu plapuma pe tine, fără să stai de vorbă cu nimeni, apoi brusc vrei să ieși și să te plimbi sau să faci ceva ca să nu stai degeaba. Apoi îți piere și gândul ăsta și tragi efectiv de tine să cobori din pat, că de...lenea e mână-n mână cu plictiseala ;)

Ajungi cumva ...nu ști cum, să mergi până la baie să te mai dezmorțești puțin, mai și mănânci ceva de prin frigider, apoi ajungi tot ori pe pat, ori pe un scaun, ori pe o canapea, cu telefonul în mână, întrebându-te ce naiba faci tu azi? 

Și stai...și te uiți pe sus, pe jos, pe pereți, prin telefon...bă și nimic. Nici ai tăi nu-ți spun să faci vreo treabă sau ceva...și ești așa de... prins în mreaja plictiselii. 

Și acum te gândești cum să scapi de ea. Că doar tu nu vrei să ai starea asta toată ziua. Așa că te ridici de unde ești și te uiți cum e afară. Hm...cam friguț, că doar e februarie, da merge. Din nou, tragi de propriile picioare ca să poți face o ușoară curățenie prin camera în care ți-ai făcut somnul de frumusețe, logic că trebuie să pui și muzică...pentru că...dă! Cine mai face ceva acum fără muzică în urechi? ...și te apuci cu cea mai mare silă posibilă să faci ordine că nu vrei să țipe mama ta la tine că nici măcar patul nu l-ai făcut sau că nu ai spălat vasele din bucătărie. Și trece timpul, 

Se face 12...13....și culmea... Nu ți-a dat nimeni....mesaj! Poate doar o notificare, două de pe insta sau facebook, snap...sau ce aplicații mai folosești... Și începi și cauți persoane cu care să vorbești ca să-ți treacă starea asta pe care nici nu o poți explica. Și vezi că bff nu e activă... 

Îi dai un ușor spam...și ea nimic. 

Treci mai departe în listă. Dacă ai iubit ... ( ă) ... încerci și acolo. Și nici la mesajele alea nu ți se răspunde... Minunat! Apoi pufnești și te joci cu telefonul. Îl închizi și-l deblochezi doar ca să-ți faci de treabă și aștepți vreun semn, ceva... Bă, nimic...

Trece o oră..trec două...Și te mai gândești să încerci și la altcineva. O altă prietenă, alt prieten... Toți parcă și-au băgat telefoanele alea undeva ... de nu răspund la ele. 

Îți vine să înjuri și nu ști de ce. 

Apoi te trântești iar în patul pe care l-ai făcut... și deschizi televizorul. Dai scroll și acolo pe toate canalele  posibile ( de mai multe ori la rând) și vezi că nu găsești nimic la care să te uiți. 

Băi, deci te apucă și nervii și crezi că ziua asta e oribilă și e făcută special ca să te scoată pe tine din minți! După ce că ai tu destule pe cap, mai ai și starea asta îngrozitoare...și apoi te apuci să bufnești și să trântești...și ai tăi te observă. Și vine întrebarea aia tipică 

„-Tu ce-ai?" .... care te enervează și mai tare...pentru că nici tu nu ști să răspunzi la ea. 

Adică ai vrea să faci ceva, dar nu ști ce. Ai vorbi cu cineva, dar nu ști cu cine sau despre ce! Ai pleca undeva, dar nu ști unde! Ai avea chef de ceva...și nu ai avea! 

Dacă am fi să descriem starea...așa am face-o!

E pur și simplu ciudat să ai starea asta ambigu...că-ți strică toată ziua. 

Și deschizi iar telefonul de o mie de ori ca să vezi orice semn de viață de la cineva, orice. 

Bine, nu oricine...Nu tipa pe care nu o înghiți nici moartă, nici tipul ăla cu care nu te înțelegi de loc, nu cu ăla din clasă care nu ai vrea să existe... bine...lista e lungă. 

Un semn de viață de la cineva care trebuie...și cu care te ai bine....

Și vezi că bff răspunde. Îți revi câteva secunde din starea aia. O suni, vorbiți ...sau dați mesaje...și îi dai ponturi cum că te plictisești și că ai vrea să ieși ...da nu ai cu cine....și nu ști ce să faci...și culmea! E plecată cu mama ei! Nu poate! Deci ai încercat degeaba, că ea are treabă, deci nu te poate ajuta! 

Treci la prieten! Termini de vorbit siropos...și încerci și acolo ponturi cum că te plictisești și nu ai ce face....da la el ar suna ....a o invitație la altceva...deci o lasși baltă...și îi zici direct dacă iese pe undeva azi...ca să nu înțeleagă omu că te-ai plictisit și ai chef de altceva...și CE.SĂ.VEZI? 

Și el e plecat cu cel mai bun prieten al lui cu treabă! 

Și iar îți vin dracii ăia mari și bufnești și trântești, faci urât prin cameră, te descarci oleacă...și când vezi că nu se poate și nu se poate...zici...Și dacă ies eu singură afară? Hmm....

Apoi renunți imediat și la ideea asta când vezi că e vremea nasoală afară și nu ai ce face singură pe drum...

Și fie pui mâna pe telefon și îți faci de lucru pe el până i se termină bateria, apoi treci pe PC sau laptop, apoi iar pe telefon...mai înfuleci ceva între timp...te plictisești mai rău....și doar oftattul tău se aude... .... ... fie pui mâna pe o carte și citești, mai mănânci ceva, mai asculți niște muzică...și parcă te ia somnul ușor când nu mai vezi bine rândurile. 

Pe scurt...ajungi să te holbezi efectiv la pereți....la cele mai mici detalii din camera ta, cum ar fi tavanul, cum e aplicată vopseaua, de când e nedecorat și te gândești la ce să mai schimbi prin cameră, te uiți la perdele....și parcă ai fi vrut jaluzele sau ai jaluzele și parcă ai fi vrut perdele =)) lol, nu știu! Fie te uiți la fiecare colțișor din cameră...fie intri pe youtube și urmărești cele mai random clipuri care-ți apar acolo...de orice o fi. 

Apoi îți vine ideea să te uiți la un serial...Nu un episod... Un sezon întreg... Da, da...mai pățesc și eu asta! :))) Deși nu știu cum e posibil, dar da! Și apoi ... fugi din pat, iei ceva de ronțăit din bucătărie, pui pe tine și te bagi pe Netflix. ( ..mna...vorba vine că n-avem toți bani de el....deși eu mă uit gratis...dar nevermind :))   ) ....

Revenind... După ce stai și analizezi ce ai vrea să vezi...dai „play"...și închizi și telefon și tot....și te bucuri de timpul ăla de calitate cu tine... când savurezi fiecare minut din ceea ce vezi și trăiești tot ce e pe acolo. Mie așa mi se întâmplă. Și nu mai te dai jos de acolo nici să mergi la baie, nici să bei ceva....nici nimic...Te strigă ai tăi...nici nu îi auzi ( sau te faci doar, shh ;)) ) ... și trec orele....fără ca măcar să realizezi că s-a dus și după-amiaza...a trecut și seara și deja e dimineață...vreo 3 spre 4... Deschizi buimacă telefonul...Bff terminase treaba, te rugase să ieși, prietenul trimise inimioare și te ruga să treci pe la el să vezi un film sau să ieșiți pe undeva... și apoi îți vine să spui : „Unde puii mei au fost mesajele astea când avea dracii de pe lume?" .. apoi râzi când realizezi că ai văzut un sezon întreg dintr-un serial , sau o duzină de filme pe bandă rulantă...și te bagi la somn! 

Deci...da...e și plictiseala asta a naibii. Îți dă niște stări de-ți vine să te urci ca Spiderman pe pereți și să demolezi tot din cauza nervilor pe care îi ai de naiba știe unde... dar... te confrunți cu ea...chiar și zilnic dacă nu o dată la o zi , două. Eu simt că mor de plictiseală zilnic... și e oribil...dar te obijnuiești cu timpul, bănuiesc. =))) Devine o parte din tine...până se hrănește cu tine!! PAM-PAM-PAM!

Lol, nu! Doar că e nașpa rău starea asta de ai vrea să faci ceva ca să nu freci menta...da nu ști ce să faci și te frustrează rău gândul ăsta! Așa sunt eu mai mereu =)) Am chef de multe...și nu fac nimic... 

Deci dacă și tu ai simțit cum mori de plictiseală măcar odată în viața ta...dă un vot! ;) 

hehe! vă bag la șantaj! =)))