LGBT Opinii alternative

Dictionar

Heteronormativitatea este prezumția că heterosexualitatea instituționalizată constituie standardul pentru legăturile inter-personale legitime și prescrise din punct de vedere sociosexual[1].

Este vorba de afirmarea a două premise concomitent. (1) Singurul stil de viață acceptabil este acela în care fiecare este atras, se îndrăgostește și trăiește cu o persoană de sex opus și (2) o persoană trebuie să se conformeze regulilor sociale care decid ce e considerat a fi feminin și masculin.

Heteronormativitatea este concepția conform căreia heterosexualitatea este „normalitate” și singura formă de sexualitate acceptabilă în societate. Ea afectează colectivitatea socială atât la nivel structural și instituțional, cât și la nivel social și individual.

AndroCentrism

Literal, androcentrism însemană “centrat pe bărbat”, termenul desemnând deci practica de a considera masculinul și experiențele masculine ca normă pentru comportamentul și realizările umane. Experiențele femeilor, ca de altfel tot ceea ce ține de femeiesc și feminin sunt văzute ca deviații sau excepții de la norma universal masculină. Androcentrismul este universal prezent în societățile și culturile contemporane, fiind un element esențial și complementar structurilor de putere patriarhală. Dacă patriarhatul arată cine deține de fapt puterea, androcentrismul indică modul în care această putere este transmisă psihologic dar și cultural. 

Intersecționalitatea este studiul de identități sociale care se suprapun sau se intersectează, și respectívi sistemele lor de opresiune, de dominare sau de discriminare. Teoria sugerează și analizează modul în care diferite categorii biologice, sociale și culturale cum ar fi genul, etnie, rasă, clasă, (diz)abilitatea, orientarea sexuală, religia, castă, vârstă, naționalitatea, și alte axe de identitate a interacționa pe multiple și adesea simultană niveluri. Teoria propune că ar trebui să ne gândim de fiecare element sau trăsătură a unei persoane ca indisolubil unită cu toate celelalte elemente să fie capabil să înțeleagă pe deplin propria identitate.[1] Acest cadru poate fi folosit pentru a înțelege modul în care este produsă nedreptatea sistematică și inegalitatea socială, cu multidimensională bază.[2]

Intersecționalitatea susține că conceptualizările clasice de opresiune în societate –cum ar fi rasismul, sexismul, abilitismul, homofobiei, transfobiei, xenofobiei, și toată prejudecățile bazate pe intoleranță– nu acționează în mod independent, dar că aceste forme de excludere sunt interrelaționate, crearea unui sistem de opresiune care reflectă intersecție a mai multor forme de discriminare.

Socializarea de gen este o componentă a procesului general de socializare prin care se învață, se asimilează și se transmit normele de gen ale momentului și ale locului încurajându-se sau descurajându-se anumite comportamente și atitudini de genconsiderate potrivite din punct de vedere social și cultural. Prin intermediul proceselor complexe de socializare și auto socializare de gen indivizii își dobândesc (învață și își interiorizează) identitatea de gen.

Etapele socializării de genModificare

Socializarea, inclusiv cea de gen, se realizează într-un ansamblu de situații aflate în legătură unele cu celelalte (situații de socializare morală, învățare cognitivă, imaginație, comunicare psihologică, etc) în care se construiesc, se împărtășesc, se interiorizează și sunt transmise permanent mesajele de gen.

Socializatorii direcți (părinții) și indirecți (prieteni, literatură, televiziune, limbaj, jucării, muzică, etc) produc socializarea diferențiată a fetelor/femeilor și băieților/bărbaților prin mecanisme specifice (tratament diferențiat, identificare). Alegerea preponderentă a culorii roz pentru hainele fetițelor și a culorii bleu pentru hainele băieților, sau atribuirea de sarcini casnice diferențiate copiilor în funcție de sexul lor sunt exemple de forme de tratament diferențiat. Copiii, prin identificare, preiau, total sau parțial, modelele de viață ale socializatorilor lor direcți (ceea ce face mama, bunica tatăl, bunicul, etc). Mesajele de gen transmise prin intermediul manualelor școlare devin de asemenea surse de socializare indirectă astfel încât, de exemplu, lipsa de modele feminine puternice, de succes, în manualele induce discret modelul femeii care doar este și a bărbatului care face. Moda top-modelelor promovată prin mass media, socializează femeile în interiorul unor standarde de frumusețe utopice, uneori periculoase pentru sănătate, creând un model de feminitate simplist și inconfortabil fizic și psihic pentru foarte multe femei, fie că acestea sunt sau nu conștiente de acest lucru.

Socializarea de gen contribuie, în anumite condiții, la apariția discriminării de gen și segregării de gen. Promovând stereotipuri și prejudecăți de gen socializarea de gen este strâns legată de fenomenul profețiilor autocreatoare. Indivizii socializați în stereotipuri se comportă față de persoanele stereotipizate în funcție de aceste stereotipuri contribuind la confirmarea acestora de către ei înșiși (de exemplu stereotipul legat de faptul că femeile sunt ori frumoase ori deștepte provoacă, în rândul fetelor frumoase, complexul lipsei lor de inteligență).

Sociologi, psihologi sau psihanaliști precum Freud, Mead, Piaget, Cooley, Goffman au abordat în cadrul teoriilor lor despre dezvoltarea identității de sine și aspecte ale socializării de gen.