Povestea unui demon

28. Moarte

Mă invrat în cerc de doua ore analizând femeia care radiază de bucurie și bea ceai în fata șemineului alături de Egypt. Oftez și ma îndrept spre fereastra. Iarna se apropie. Vântul bate mai cu putere, copacii sunt golasi, iar câțiva fulgi se zăresc la intervale scurte de timp, unul după celalalt , topindu-se la contactul cu asfaltul. Îmi este teama ca visul meu sa nu se adeverească.

-Zagan, te rog spune-mi ca ai găsit o modalitate de al ucide pe Lucifer, ridic tonul, intreptandu-ma spre bucătărie.

O flama ma face sa clipesc pentru a-mi recăpăta vederea.

-Ce naiba?! cuvintele mi se opresc pe vârful limbii atunci când îl vad pe Zagan tranpirand într-un colt al camerei și pe Imelda plângând în altul.

Alerg spre fata și o strang puternic încercând sa o calmez.

-Am găsit una, mormăie Imelda. Dar o singura persoana îl poate ucide, Egypt.

Dau sa spun ceva, dar ma intrerupe:

-Avem o singura problema. Nu o poate face aici, cel puțin nu în circumstanțele astea, continua în timp ce își trage Nasul. Trebuie sa o face pe locul sacru, adică Lacul Viselor.

Pieptul ii coboară lent, iar pleoapele aproape ca i s-au închis. O ridic, îndemnând-o sa își lase greutatea pe mine.

-Ce a epuizat-o în halul asta, Zagan?

-Subconștientul meu. A trebuit sa intre în capul meu pentru a aflat cum sa îl ucidem de tot pe Luci, iar ceea ce în el și printre amintirile mele nu e tocmai roz.

Cedez, intorcandu-ma cu spatele la Zagan și înaintând cu Imelda spre camera ei.

-Lasă-mă pe mine sa o duc, spune în timp ce ma privește insistent apoi își coboară privirea iubitor spre fata din bratele mele.

Ii plasez fata în brate și îl urmăresc pana când dispare din raza mea vizuala. Îmi trec mâinile prin par exasperata și ma proptesc de blatul de bucătărie. Doua mâini îmi cuprind talia și respirația calda a lui Hale îmi lovește gatul, facandu-ma sa zâmbesc.

-Trebuie sa te relaxezi, sopteste cu o voce răgușita.

Marai înfundat în timp ce îmi lipesc capul de pieptul lui, ascultând bătăile inimii sale. Acesta ma strânge în brate, simțind cum căldură corpului sau se răspândește în al meu.

-Vom avea nevoie de Ika. Ea e singura care stie viclesugurile și capcanele lui Lucifer.

-Ți-am luat-o înainte, întra Victoria alături de femeia despre care vorbeam.

Ika nu apuca sa spună nimic, căci gura i se umple de sânge, ochii i se închid, corpul începe sa ii trosneasca, apoi prăbușindu-se fără suflare pe podea. Tipatul meu umble casa, iar lacrimile îmi năpădesc chipul. Sângele care se scurge pe gresia imaculata formeaza litere.

-Asa veți sfârși cu toții, citesc cu voce tare.

Plânsul meu devine mai puternic, iar runele incep sa ardă, de data asta sângerând. Simt cum capul îmi bubuie, lacrimile devin mai fierbinți pe obrajii mei.

-Syeda, scumpo, calmează-te! vocea calda a mamei răsună în urechea mea, iar mâinile ei firave îmi mângâie parul.

Respirația îmi revine la normal, runele nu mai ard, iar capul încă doare. O strâng în brate, adormind pe umărul ei.

~*~

Sunt trezita de un tunet și de picăturile de ploaie care se izbesc de fereastra. Încerc sa ma ridic de pe perna, dar ametilelile pun stăpânire pe corpul meu, trezindu-ma pe covorul pufos, din fata ușii. Îmi frec tâmplele, iar o adiere rece ma face sa îmi ridic privirea. Angela sta în fata mea cu trupul sau zvelt, parul blond care ii atinge sfios posteriorul. Chipul sau angelic e umbrit de îngrijorare și teama. Se apleacă, ajutându-ma sa ma ridic.