Povestea unui demon

11.Seducție

      Stăm la masă, uitându-ne unii la alții fãră a spune ceva. Privirea lui Hale îmi arde fiecare părticică de piele, iar disconfortul pe care mi-l oferă privirile pătrunzătoare ale Anei, care se plimbă cănd la mine cănd la sora mea, Egypt.
    Telefonul meu începe să vibreze, făcându-mă să răsuflu ușurată. Tensiunea din încăpere se face dispărută odată cu pufniturile celor trei.
—Cine e?
    Vocea lui Egypt sparge liniștea, făcându-mi pielea de găină. Cu toate că îmi este identică, caracterul ei este cu mult diferit față de al meu. Eu par dură și neînfricată la exterior, pe când până și o simplă privire mă poate face să tremur, dar ea e blajină și inocentă, dar caracterul ei este unul puternic.
—Nu știu. Telefonul sună, dar nu apare nici un număr, nici măcar "Numar necunoscut", nimic.
    Privirea mea se mută la Hale, care stă și o pivește în gol.
    Înghit în sec și duc telefonul la ureche.
—Alo?
    Vocea mea e speriată, dar încerc să par sigură pe mine.
—Mami, nu uita să cumperi înghețată pentru tort. Te iubesc!
    Rasuflu ușurată când aud vocea puștiului de la capatul celălat al firului.
—Ascultă puștiule, ai greșit numărul, sun-o pe mami și spune-i să nu te mai lase să te joci cu telefonul pentru că poți speria lumea, spun, încercând să nu îl supăr pe pitic.
     Bip-ul de final de conversație îmi sună în ureche, iar eu pufnesc.
—Mi-a închis în nas.
     Toți chicotesc, apoi privesc iarași telefonul.
—Probabil a avut o eroare sau ceva, dar vă spun sincer, m-am speriat super tare.
    Hale se ridică de pe scaun și mă cuprinde pe la spate, blocându-mi orice mișcare.
—De cât timp sunteți împreună și cum s-a ajuns la asta?
-Păi, noi, nici nu știm ce suntem, răspund cu un glas stins. Așa e, ce suntem noi, Hale?
   Obrajii mei încep să ardă și pun pariu că sunt mai roșie decât o cireașă coaptă. Un zâmbet ștrengar apare în colțul gurii lui Hale, ochii sclipindu-i. Se aplecă ușor spre urechea mea, îmi așează părul după ureche, apoi expiră ușor spre ea.
—Tu ce vrei să fim?
    Picioarele mi se topesc, dar nu vreau să îi cad în plasă, nu și de data asta. Mă ridic pe vârfuri încât să ajung la urechea lui, îi mușc lobul urechii, întorcându-i acțiunea cu aceeași monedă.
—Mai așteaptă, spun și îl împing, coborând ușor mâna de pe gâtul lui pe piept.
    Mârâie înfundat, iar eu zâmbesc ștrengar și victorios. Mă așez pe masă, dând copilarește din picioare.
—Ne-am cunoscut la o petrecere. Nate, un prieten, m-a invitat la petrecerea respectivă. Aflasem de curând că e vampir și nu aș rata oportunitatea de a mă afla la o ptrecere cu unul, cel puțin așa gândeam atunci. La miezul nopții am aflat că de fapt casa era plină  cu colțoși, iar noi, oamenii, trebuia să fim aleși ca slugi, iar într-un colț retras, cu un aer superios, Hale, statea și analiza mulțimea, iar atunci am avut primul contact vizual.
     Când am folosit apelativul "prieten" la adresa lui Nate, Hale își încleștă maxilarul.
     Amintirea cu Nate, dimineață, slăbit, arătând în ultimul hal m-a uimit.
-Apropo de Nate, dimineață, înnainte să apăreți voi, a fost aici. A venit să mă avertizeze. Era slăbit, arăta în ultimul hal. Părea destul de speriat.
    Hale pufnește și bate cu pumnul în masă, făcându-mă să tresar.
    Egypt își mușcă buza de jos cu poftă, mai să îi dea sângele.
—Nate și mai cum, întreabă curioasă.
—Nate Brown.
—Se poate să fi trecut pe la câteva persoane până să ajung aici. Am avut nevoie de piste, iar el îmi putea da cele mai multe. A refuzat, spunând că nu vrea să audă de tine, așa că l-am "bântuit" câteva seri.
    Degetele ei se plimbă în aer, făcând ghilimele imaginare la rostirea cuvântului bântuit.
   Îmi dau ochii peste cap, privind ploaia de afară.
—Cum se face că eu nu am părul blond, nu m-am vopsit niciodată, așa că nu prea înteleg.
—Când sângele tău s-a  combinat cu cel al Anei, ai câpătat și din ADN-ul ei uman, deoarece ea era încă pe jumătate om. Ca tu să îți capeți forma naturală renunți la puterile de vampir, ceea ce este imposibil deoarce e în celulele tale conțin sânge în masă mai mare decât cel uman sau să scapi de chestia numită "virginitate".
   La auzul ultimului cuvânt ochii mi se măresc, iar fața îmi arde tot mai tare, tot maxilarul meu fiind pe jos.
   Râsul lui Hale umple încăperea, iar Ana se abține cu greu să nu izbucnească într-un râs isteric.
   Cobor de pe masă, având ca destinație camera mea.
—Eu mă duc să mă odihnesc. Treziți-mă când vă calmați râsetele.
    Hale e în fața mea, blocându-mi orice cale de acces la scări.
—Ze, ești bine?
    Mă întorc, vrând să plec, dar mâna lui mă trage lângă el, formând un sărut după care tânjeam de dimiteața. Piciorul meu ajunge pe degetele lui de la picioare, asta, făcându-l să mărâie.
   Fruntea mea o atinge pe a lui, pieptul meu urcând și coborând scandat.
  Brațele lui mă cuprind, eu, fiind imobilizată în mrejele lui.
  Chicotele Anei și ale lui Egypt se aud pe fundal, făcându-l pe Hale să zâmbească,el, triumfător.
   Picioarele și mâinile îmi tremură,eu, adâncind mai mult îmbrățișarea.
-Cine ești?
    Vocea lui e răgușită, creându-mi o senzatie de deja vu.
  Zambesc în colțul gurii, fără să îi răspund la întrebare. Mă întorc, vrând să îi privesc acei ochi de jad, care acum sunt de un verde intens. Ochii îi sclipesc, iar eu sunt topită mai rău ca o înghețată în iulie.
-Iubita ta.