Povestea unui demon

17.Trecut

Simt cum materialul fin și scămoșat al bandajului îmi strânge rănile făcute de aripi. Mă ridic de pe pernă și îmi privesc picioarele și mainile a caror răni sunt aproape vindecate.
Ușa camerei se deschide, iar în cameră patrunde un tip, înalt, cu părul blond și ochi negri ca noaptea.
- Bun, te-ai trezit. Rănile ți se vor vindeca mai greu pentru că nu te-ai hranit, iar cum esti foarte slăbită îți trebuie proaspat.
- In primul rand eu nu omor oamneni pentru a mă hrăni, iar in al doilea rând, cine ești?
-Sunt Najid, unul din creatorii tăi.
Când am auzit cuvintele rostite de el am simtit cu un nod îmi pune piedică in a scoate cuvintele pe gura.
Mainile lui reci pe umerii mei, mă fac să mă trezesc din starea de șoc în care intrasem, privindu-l analizez postura lui, forma fetei și vocea.
- Ma duc să îți aduc ceva de băut. Prespimt ca ai multe întrebări, spune, observând că mă holbez la el.
Trupul lui e bine făcut, iar tricoul lui lasă la iveala pe umarul drept un talisman de vise tatuat.
Mă ridic de pe patul micuț, privind la picioarele mele care sunt vindecate cu totul. Capul îmi bububie îngrozitor, mă împing în mâini, ridicându-mă în picioare, simțind cum corpul îmi este mai greu decât de obicei, făcându-mă să îmi pierd echilibrul. Pun mâna pe peretele umed al camerei și simt cum o arsură îmi cuprinde palma, răspândindu-se în tot corpul. Îmi retrag mâna, masând locul.
- E vrebina. Am luat măsuri împotriva vampirilor.
Simt un miros usor mentolat, dându-mi de înțeles că e plin de așa-zisa "verbina".
Mă așez la loc pe patul, privind la cana de ceai care mi-o întindea cu insistență. Increderea mea în el începe să dispară, devenind suspicioasă la tot ce spune.
- Unde suntem?
Vocea mea e răgușită și nu suna atat de impunătoare pe cât aș fi vrut, dar privirea lui Najid îmi dă de înțeles ca e cât de cat speriat.
-Undeva in Arizona, în fine. Ai nevoie de răspunsuri, nu? Acum le poti aveam.
Zâmbetul care i-a aparut în colțul gurii, e semn că vrea ceva la schimb, iar jertfa mea este acel ceva.
- Sincer, prefer să nu, dar tot ce vrau e să plec.
Nu apuc să termin bine propoziția, că mâinile îmi sunt prinse deasupra capului, el fiind pe mine, cu un cuțit argintiu în mână.
-Dacă mă transformi te las să pleci. Ăsta a fost scopul experimentului la început, să putem creea ceva în care să ne transformăm mai tarziu, dar ceilalți sau atașat de voi și au putut să vă ucidă, iar acum sunt eu pregătit. Nu pot să o fac până nu îți beau din sânge, așa că spune o faci sau nu?
Ochii îi sunt goi, iar corpul îi tremură din toate încheieturile, iar mirosul nelipsit de scorțișoară, care, probabil, venea de la rana de la genunghiul lui cu care s-a căpătat când a sarit pe mine mă neliniștesc și pe mine.
Aceleași gânduri apăsătoare, aceeași dorință, cu sentimente tot mai mari își face simțită prezența. Foamea. Îl prind de umeri, trăgându-l mai aproape de mine, sfâslșiindu-i gâtul, atat de repede încât nici eu nu am realizat ce s-a întâmplat.
Mă ridic în șezut, simțind cum tot corpul mi se vindecă, cum puterea îmi creste si foamea se diminuează. Privesc încă o dată la gâtul lui sângerând și mă năpustesc iarăși asupra lui, storcând și ultima picătură de sânge din el.
O durere cumplită îmi cuprinde adomenul asemenea unui cuțit îmbibat în verbina, mă face să urlu, auzind doat bătaia aripilor păsărilor care zboară din copaci.
Cuțitul de argint m-ar fi ucis pe loc, făcându-mă să mă mumific în cel mai scurt timp, doar dacă ar fi fost blestemat de demoni. Il apuc de maner, arzându-mă din cauza plantei, și il scot, ținând încă o dată.
Un țipăt se aude undeva din spatele ușii, care îmi ridică un semtiment de bucurie amestecat cu vinovăție in tot corpul. Hale. El e aici.
-Hale, ai grijă cu manerul, tip, sperând să mă audă.
-Știu, verbina.
Ușa sare din balamale, cateva așchii, înfigându-se în piciorul lui Najid.
Mă arunc in bratele lui Hale, strângându-l atât de tare încât l-am auzit incnind, dar sarutul pe frunte îmi dă de înțeles ca m-a iertat. Peste umărul lui Hale o zăresc pe Egypt care stătea rezemată de tocul usii, coborandu-si privirea la cadavrul lui Najid.
-Crezi că își mai revine? Intreb, privind la ea.
- Dacă a fost legat de o vrăjitoare, da.
Hale mă trage de talie și mă împinge spre ușa, urmând-o pe Egypt până la motorul meu.
- Cum m-ați găsit?
-Pai, a fost ușor, având în vedere că tu și Hale sunteți legați.
Când a pronuntat numele lui, am tresărit, lăsându-mi privirea în pământ. Am fugit de ei când știam în sinea mea că doar ei mă pot ajuta, dar și acum simt nevoie de singurătate.
Egypt mă privește puțin, apoi o privesc cum se îndepărtează, lăsându-i cale liberă lui Hale.
- Uite, știu că te-am dezamagit, dar....
Buzele moi ale lui Hale le presează pe ale mele, facandu-ma sa ma topesc cu totul și lacrimile se scurg usor pe obrajii mei palizi.
- Am fost speriat de moarte cand ți-am simțit durerea, dar acum ești aici și nu trebuie să mai spui nimic.
Ochii lui verzi ca jadul mă privesc plini de dragoste, făcându-mă să nu mai spun nimic.
- Hai să mergem, spune în timp ce porneste spre mașină lui, pe care nu am observat-o parcată fix în fata usii casei.
- Uite, Hale, știu că nu ar trebuii să fac asta și o pun în pericol, ducându-mă la ea, poate chiar și eu aș putea să o rănesc, dar îmi lipsește enorm, am nevoie de mama.
Oftatul din partea lui nu îmi dă un sentiment plăcut, dar privirea lui mă face să sar în brațele lui țipând, apoi îi dau un sărut scurt.
-Acum e randul meu să te rog ceva, dar de fapt nu e o rugăciune, ci mai de grabă o înștiințare. Voi merge cu tine.
Fata mea e undeva pe jos. Mama nu mi-a cunoacut nici un iubit până acum, nici măcar toata gașca mea, iar acum intru la braț pe ușa cu un vampiri, de care sunt legată și care m-a și transformat. Sigur! O explicație foarte rationala.

- Macar sunt unic.

_____________________________

Bună zwarterieni! Dap, așa e, v-am denumit. Așa de mult vă iubesc. Îmi pare rău pentru ultimele capitole care nu numai după părerea mea (te simți tu) au fost cam dramatice.
Îmi cer scuze pentru perioada de inactivitate, dar am avut de lucru cu școala, iar acum că vine vacanța sper să am inspirație, că timp e destul.
Orice sfat e bine venit!

~Z.