Povestea unui demon

15.Constrângeri

-Îmi poți spune unde mergem? Stau pe scaunul ăsta de trei ore.
    Hale a decis că în urma atacului pe care l-am avut cu Ika să nu mai fugim, apoi m-a luat pe sus și m-am trezit, stand trei ore pe un scaun fără să știu unde mergem.
   Il privesc, iar ca la fiecare întrebare pusă, nu răspunde. Îmi ațintesc privirea la telefon, care e plin de mesaje de îngrijorare și notificări de la numeroasele aplicații instalate.
    Nici un mesaj de le mama, nici un apel, nimic. Acum încep sa mă îngrijorez eu, o fi ea mai rece, dar mereu a fost grijulie. Înghit în sec, cand răsfoiesc prin numerele din agenda pentru a ajunge la numarul ei. Oftez silențios și apelez, punând telefonul la ureche.
-Alo? Vocea îi este răgușită, dar îngrijorată.
    Stiu prea bine că nu are numarul meu memorat, deci nu știe că sunt eu.
Lacrimile îmi împăienjenesc ochii, iar un nod în gât  îmi împiedică tentativa de a vorbi.
-Daca e vreo farsă să știți că nu ați găsit persoana potrivită, vocea incepe să i se ridice, dar încă îi pot simți
tremurul.
-Mama, eu sunt, spun, încercând să nu par atat de tristă și disperată.
      Bipuit-ul din telefon mă face sa izbucnesc în plâns, iar inima mi se strânge. Înghit cateva suspine, spre încercarea de a mă calma, dar nu ajută.
   Hale oprește masina, apropiindu-se de mine si luandu-ma în brate.
-Îi este dor de mine, șoptesc cu fața îndesată în pieptul lui.
- Daca te-ai duce la ea ai pune-o în pericol, deoarece îți este punctul slab.
   Buzele lui îmi presează un sărut scurt pe creștet, apoi pornește, conducând spre "nicăieri".
   Capul îmi pică greu pe geam, iar pleoapele îmi sunt tot mai grele.

   -Blaze, trezeste-te.
    Deschid ochii, zambind la contactul privirii mele cu chipul lui Hale, mă ridic,dându-i un sărut scurt, apoi mă ridic privind în jur.
- Am ajuns?
   Hale aprobă cu un dat din cap, apoi se da jos din mașină. Ii urmez exemplul. Fumul de țigară pe care tocmai îl expiră mă face să tușesc. Aprind și eu una, dar Hale mi-o ia din mana și o aruncă pe jos, călcând-o.
- Nu poți mirosi a țigară acum, e autoritar, dar după cum îl simt, e puțin încordat.
   Mana lui se împletește cu a mea, apoi pășim spre castelul din fața. Are stil gotic, datând din secolul optsprezece, probabil.
- Ce facem aici?
- Am venit pentru a cere răspunsuri la toate intrebarile pe care le avem.
   Ușile mari, scot un scârțâit asurzitor, urmat de ecoul lor în holul lung.
  Un tip înalt, cu par scurt, saten si ochi albaștri   ca apa marii, ne întâmpină chiar în fața ușii.
-Sunt Aaron, spune, apucandu-mi mână și sărutând-o.
    Il pot simți pe Hale cum se enervează, iar asta ma face să zâmbesc discret.
-Hale, amice, ce mai faci?
    Hale nu raspunde, doar își îndreaptă spatele, apoi mă trage mai aproape de el, incolacindu-mi spatele.
- Am, își drege vocea, apoi se corectează, avem nevoie de ajutorul tău.
    Aaron pufnește, apoi ne face semn cu mâna pentru a-l urma.
- Cum se face că apari numai când ai nevoie de ceva?
    Vocea lui e sarcastică, dar intr-un mod amical.
- E vorba de Ika, vocea lui Hale răsuna în camera goală.
   Aaron se oprește din mersul cam prea legănat și se întoarce, fixandu-ma cu privirea, de parcă ar vrea să îmi pătrundă în adâncul sufletului.
   Din cauza fricii pe care mi-o transmitea am strâns mână lui Hale, încât am simti și eu durerea.
   După câteva momente in care m-a privit, înghite în sec, de parcă aș fi fost masa de prânz.
- Ascultă, Ika a încercat să o omoare pe Blaze, pentru a-i căpăta puterile, dar Nate a fost acolo și a reușit să o salveze, oarecum.
- Și ce ar trebuii să fac eu?
    Aaron încă ma privea, iar tipul asta de privire ma face sa imi pierd încrederea în el. Sentimentele mele de neliniște se pare ca au ajuns si la Hale,pentru ca ma priveste cu scepticism.
  "E prietenul meu, de ce ti-ar face ceva?"
   Vocea lui Hale imi răsuna in timpane, dar buzele lui nu s-au clintit deloc.
- Uite, Aaron, stiu că ai avut ceva de împărțit cu Ika, dar suntem in pericol cu totii, nu numai Blaze.
   Pași de tocuri, alergând rasuna, undeva, apoi o tipa înaltă, cu par brunet si lung pana la fund, ii sare in brate lui Hale, dandu-i un sărut pe obraz.
    Îi dau drumul mâinii lui, pentru ca am putut simți sentimente din partea lui, care m-au făcut să cred ca nu a fost sau este doar o prietena, iar zâmbetul de pe fata lui mi-au confirmat acest lucru.
   Ma îndrept spre masina, dar în dreapta se află o cărare care ducea in mijlocul unei grădini de trandafiri roșii. Mă așez pe una din băncile așezate în jurul fântânii vechi.
   Incerc din rasputeri a nu imi da frâu lacrimilor pentru a doua oara pe ziua de azi, dar nu pot, pur si simplu imi este dor de viata mea, de lucrurile mici care ma faceau fericita, de certurile cu mama, de plecările nocturne pe motocicleta, conducând spre nicăieri, serile de seriale cu sora lui Nate, totul. Pe de altă parte daca as uita totul si m-as intoarce la vechea mea viata, mi-ar lipsi suspansul, aventura, Hale, Egypt, Ana, tot ce tine de paranormalul asta, dar mi-ar lipsi dragostea, fluturii in stomac pe care mi-i provoacă privirea lui, atingerea lui, vocea răgușită si plina de blândețe, ochii lui verzi ca jadul, mi-ar lipsi el, pur si simplu, iar toate astea ma fac sa cred ca ar fi imposibil sa simtă ceva pentru ea, legatura noastra ar face asta imposibil.
   Lacrimile imi curg siroaie, patandu-mi maieu colorat, ochii imi sunt umflați, iar  capul ma doare îngrozitor.
    Pași apăsați se aud pe pietrusyl uscat, iar furnicaturi imi cuprind fiecare părticică a corpului, cand il vad pe Aaron, dând coltul. Canapeaua scoate un scartait sub greutatea lui.
- Hale mereu a fost un cuceritor, iar fetele care au fost cu el mereu au rămas cu ochii in soare, plus ca o fata ca tine nu merita sa verse lacrimi pentru unul ca el.
   Cuvintele lui imi treceau pe lângă ureche, nevenindu-mi sa cred ce aud, dar pur si simplu mana lui Aaron pe piciorul meu, gol, imi dădea o stare de greață, iar o stare de ingrijorare ma cuprinde, dar nu din partea mea.
    Ochii lui albastrii, hipnotizanti, ma fac sa ma apropii tot mai mult de el, facandu-ma vulnerabilă. Buzele lui aspre si uscate, le ating pe ale mele, coborând usor pe gatul meu.
   Presiunea corpului lui pe al meu dispare, iar cand deschid ochii il vad pe Hale, privindu-l cu dispreț pe Aaron, care era ținut la câțiva centimetri de pământ, în aer, de el.
- Doare Aaron, spune Hale, cu dispreț. Cam josnic sa folosesti constrângerea pe o fata care sufera, dar mi se pare tipic, atata timp cat tu te-ai multumit numai cu tarfele de sânge.
   Simt cum obrajii incep sa imi ardă, asa ca pornesc grabita spre masina. Ușa din stanga e trantita, intrând pe ea un Hale nervos.
- Tarfe de sânge?
- Stii prea bine ca nu m-am referit la tine, ci la cat de josnic poate sa fie ceea ce a facut. Trebuie sa înveți să îți folosesti darul, trebuie sa înveți să îți schimbi mirosul sângelui.
- Cine era tipa?
    Un chicot de-al lui Hale ma face sa pufnesc.
- Una din fostele mele, din care am ajuns sa ma hranesc la un moment dat, ea devenind dependenta de veninul din colții mei, nimic altceva.
   Spusele lui ma fac oarecum sa ma calmez. Mă reped si il sărut pe obraz, iar acesta se intoarce, formând un sarut blând, în care mana lui caldă imi mângâia obrazul.
- Te iubesc!