Povestea unui demon

26. Mantaua Sărutului

Rup contactul vizual cu Egypt atunci cand foșnetul crengilor si frunzelor uscate răsună sub greutatea unor pasi. Un marait si o pereche de ochi luminează în întuneric. Un lup de dimensiuni neobișnuite iese din tufișuri, iar prin maraitul cuvinte imi răsună ca un ecou prin cap.

-Nu trebuia sa veniti aici!

Accentul acela rusesc si vocea cald a bărbatului care mi-a fost tata pentru o perioadă, Dean.

-De ce?

-Ze, trebuie să plecam, o sa ne atace, aud vocea speriată a lui Egypt.

-Tu nu îl auzi?

-Doar maraitul lui înfometat. E un varcolac, iar daca am nimerit pe teritoriul lor nu suntem bine venite.

-Lucifer o cauta, iar acum ca sunteti impreuna aici îl bucura. Stie de planul lui Zagan si al Angelei.

O apuc de braț pe Egypt si dau sa plec, dar Dean ma opreste scoțând în sunet asemănător latratului. Îl privesc speriata, acesta spunand:

-Hell nu e in siguranta. Îl cunoaște și ii stie punctele slabe.

Dau din cap drept mulțumire, apoi o iau la fugă, cu Egypt pe urmele mele.

-Ia-o mai usor, nu toti avem viteza de vampir.
-Lucifer e demon, prin urmare pot mări și tu viteza.

Dupa iesirea din pădure micșoram pasul pentru a nu atrage atenția persoanelor care inca mișună pe strada.

-De ce am plecat de acolo? intreaba sora mea printre gafaieli.

-Lucifer te caută. Stia ca esti acolo. Dean m-a avertizat.

-Varcolacul? Îl cunosteai?

-Da, spun oftand, mi-a fost tata cativa ani. Trebuie să îi cerem ajutorul Anei. Ea va stii cum sa te mascam.

Intram val vârtej in casa, unde ii găsim pe toti in mijlocul camerei. Imelda urla de durere in timp ce runele ii ardeau pe piele, Victoria si Kat o țineau de mâini parca fiind intr-o transa. Nate, Threena si Hale priveau pasivi scena, în timp ce Ana cauta ceva in grimoar si Aaron parea destul de panicat. Cand o zărește pe Egypt se liniștește, privirea devenind una caldă și grijulie.

- Ce se petrece?

Sora mea înaintează spre Imelda si cu o singură mână ii pune mana pe creștet. Egypt tremura si isi retrage mana de parcă ceva a ars-o.

-Nu pot vedea ce se petrece în capul ei. Cineva i-a pus un blocaj, spune in timp ce ma ațintește cu privirea.

-Ana, de cat timp e in starea asta?

-De când ai plecat tu, Blaze!

Femeia din fata mea e destul de panicată si vulnerabilă. Imelda incepe sa tipe si mai tare decât o face a deja, dar parca doua voci se contopesc. Zagan.

-¿Por qué haces esto? (De ce faci asta?)

Vocea mea e speriată si răgușită. Nimeni nu imi raspunde, dar țipetele fetei se opresc si valuri colorate de magie se furișează printre rune, care se închid, dispărând de parcă nu au fost acolo. Transpirația se scurge pe fata ei, respiratia ii este neregulata, iar frica ii pulsează ii tot corpul. Nate o ridică de pe jos si ma indreaba din priviri unde sa o duca.

-Du-o în camera mea!

Nate incuviinteaza din cap și apoi urca conștiincios scările cu micuța vrăjitoare.
Îmi atintesc privirea pe Hale, care încă e rezemat de blatul de bucătărie, și ma îndrept spre el. Acesta își deschide bratele și ma primește în îmbrățișarea lui calda. Îmi oferă un sărut pe crestet și apoi ma privește cald.

-Syeda, hă?

Îl privesc adânc în ochi, apoi îmi umezesc buzele.

-Da, răspund cu jumătate de gura.

Hale îmi ridica privirea spre el. Ma strânge inca o data în brata, apoi ma trage după el.

-Știi, cât am stat acolo am întâlnit o persoana foarte draga.

Simt cum pieptul ii vibrează atunci vând rostește cuvintele. Inima a început sa ii bata mai rapid.

-M-am întâlnit cu fratele meu.

Îl privesc nedumerita și oftează, oarecum, vinovat. Nu am știut ca are un frate.

-Niklaus, a fost ucis de mama, cu toate ca era nevinovat. Acum e în Purgatoriu, e vameș.

Palmea mea ii mângâie lent obrazul care e pătat de câteva lacrimi. Mi se rupe sufletul atunci când îl vad ca suferă. Las mana sa îmi alunece pe bratul lui, împletindu-mi degetele cu ale lui. Îl trag după mine pana pe aleea din fata a casei. Strada e pustie, iar toate casele sunt înecate de întuneric. Îmi deschid încet aripile, acestea lucind în lumina lunii. Au un negru deosebit de închis, iar lungimea lor pare ca a crescut. Le strâng ca o pasare, acestea formând o pelerina care atinge suptil pământul.
Hale ma privește cu căldură, iar poziția sa dreapta trădează putina tristețe. Desfac aripile și doar gândindu-mă la ce îmi doresc, ma trezesc plutind la câțiva metri deasupra pământului. Aud cum penele lovesc aerul și pot simți briza acestuia în jurul meu. Încetul cu încetul ajung pe acoperiș, iar aripile se retrag în spatele meu, lăsând în urma durere.

-Urca aici, rostesc blajin spre el.

Acesta încuviințeaza și în câteva secunde se afla lângă mine. Ma las pe spate, acaparand cerul cu privirea.

-Când eram mica obișnuiam sa le privesc cu Nate.

Îmi întorc privirea spre Hell, zarind profilul unei fețe care mi-a lipsit atât de mult. Își mușcă obrazul, făcându-mă sa chicotesc.

-Te iubesc, șoptește încă privind cerul.

Alunec lenes pana pe pieptul lui, îmbrățișându-l.

-Niklaus ai spus?

O afirmație guturala ii face pieptul sa vibreze și ma ridic, proptindu-ma în cot.

-Ai încercat sa discuți cu Ana? Sigur va știi ce sa facem.

-Voi încerca mâine, spune și ma trage înapoi pe pieptul sau, sarutandu-ma pe creștet.