Ia-mă de pe marmura rece
și du-mă în imagini trecute.
Știu că vei veni
dacă te voi striga,
dar oare te voi mai vedea?
Oare te voi mai strânge în brațe,
și mă vei alina plângând cu mine?
Oare mă vei mai striga
așa cum o făceai?
Ia-mă de pe marmura rece
și du-mă în amintiri,
căci știu c-o vei face.
Rostind imaginile trecute,
privind cuvintele drept în ochi,
auzindu-ți pașii și vocea,
te invoc strigându-mă
și arătându-mi pe unde s-o iau.
Te invoc pe tine de de-mult
și te las să ma acaparezi,
cu privirea să mă încălzești.
Și atât mai spun,
ca o rugăciune,
pe care o auzi șoptită,
pe de-a-ntregul adevărată,
tot atât de realizabilă:
Ia marumura rece de sub mine,
prefă-o în viitor
și mai lasă-mi trecutul!
CITEȘTI
Nu sunt o carte...
Teen FictionPrivești... dar oare vezi? Citești, dar oare îți vei aminti și mâine ce ai citit azi? Auzi... dar oare asculți? Această carte nu e o carte, deci să nu te simți vinovat că nu vezi, că nu îți vei aminti ce ai citit, că nu asculți. Această...
