Greșesc la început,
chiar acolo unde totul a prins contur.
Și îți dăruiesc versuri,
dar parca nimic nu e de ajuns.
Așa că fac altceva,
încercând să aprind ceva de mult stins.
Astfel iar greșesc
și nimic nu mă poate opri.
Deși am încercat,
sunt un dezastru
și chiar te-aș ruga
să fugi până nu te voi descrie gresit.
Pleacă până când nu va fi prea tarziu,
până când nu te voi picta în nuanțe nedefinite.
Pleacă înainte să greșesc
în a te construi din cenușa minții mele.
YOU ARE READING
Nu sunt o carte...
Teen FictionPrivești... dar oare vezi? Citești, dar oare îți vei aminti și mâine ce ai citit azi? Auzi... dar oare asculți? Această carte nu e o carte, deci să nu te simți vinovat că nu vezi, că nu îți vei aminti ce ai citit, că nu asculți. Această...
