Sus masca!
Nu o lăsa!
Chiar și o secundă
e de ajuns pentru a împărți
în mii de bucăți
și ceea ce a mai rămas
din acel suflet odată firav.
Dar știi care e faza?
Ca nu stiam!
Nu stiam ca nu mai am un suflet,
ci doar rămășițe,
până când le-am întâlnit.
Găsitam ceea ce nu credeam vreodată
ca aș putea găsi
chiar aici.
În acest loc,
printre acești oameni.
Le-am recunoscut din privirile lor
și i le-am citit în suflete.
Dar nu,
tu nu cumva să lași masca jos!
Tine-o sus!
Fii fericita!
Suporta!
Dar în secret trăiește!
Supraviețuiește!
Apoi va veni ziua
când o vei putea întoarce!
Momentan ține-ți acel zâmbet pe față,
plângi,
dar sa nu cumva să patezi platiscul,
nu care cumva să frângi
inima construită atât de greu.
YOU ARE READING
Nu sunt o carte...
Teen FictionPrivești... dar oare vezi? Citești, dar oare îți vei aminti și mâine ce ai citit azi? Auzi... dar oare asculți? Această carte nu e o carte, deci să nu te simți vinovat că nu vezi, că nu îți vei aminti ce ai citit, că nu asculți. Această...
