Nu sunt o carte...

Fata din sud, rămas bun!

Azi, acum,
e ultima dată,
ultima clipă,
atât de curată,
atât de adevărată,
încât nici n-ai putea să o crezi.
Iar eu simt frică,
atât de accentuată,
atât de crudă,
încât n-ai crede că poate exista.

Dar oare de ce
și pentru cine?
Poate pentru nimeni,
poate pentru tine,
poate pentru că urăsc despărțirile
ce vin la pachet cu un dor nesuferit.

Dar totuși voi continua
și voi lăsa aici totul,
fără pic de rusine,
fără a mă reține.
Doar voi scrie ce simt,
nimic mai mult,
fără niciun regret.

Și ce voi lăsa mai exact?
Totul...
Dar ce?
Ce implică acest tot?
Ce cuprinde, ce insinuează?
Însemni tu,
sentimentele mele,
amintirile,
apoi regretele.

Voi lasă degetele tale,
mâna ta,
pe care nu am putut
s-o apuc
cu adevarat.
Pe care o adoram
și în secret îmi doream
să o simt, să îmi aparțină.
Dar tu nu știai
și nici nu o vei face vreodată.

Voi lăsa glumele,
acelea pe care mi le spuneai
știind că voi râde,
știind că mă voi distra
și că nu te voi judeca
pentru ele.

Voi lăsa privirile,
cele ascunse,
apoi pe cele fățișe.
Poate mă admirai,
poate te distrai
pe seama trăsăturilor mele,
dar adoram să mă privești,
ca mai apoi să o fac și eu
când tu nu vedeai.

Voi lăsa ochii,
atât de reali,
încât parcă ar fi ireali;
păreau ideali.
lumina din ei,
suferința,
apoi iubirea
pe care și-o doreau,
dar tot n-o primeau.

Voi lăsa zâmbetele
acelea adevarate,
amuzate,
fericite,
dorindu-și să uite durerea
pe care sufletul o ducea.

Voi lăsa atitudinea
mereu demnă,
chiar solemnă,
unică,
ce ridica sufletul îngenuncheat
și îl făcea să aspire spre infinitul
cel curat,
pătat
de un negru imaculat.

Voi lăsa talentul,
atât de sublim
că atrăgea priviri
nedemne de el,
dar totuși,
pentru el,
fiecare avea importanță.
Acel talent
ce va ieși la lumină
într-o zi,
orice ar fi.

Voi lăsa pasiunea
pe care o simțea
de fiecare dată când juca,
care îl făcea să fie deasupra multora.

Îl voi lăsa
pe băiatul din nord.
Aici va dormi,
se va odihni,
se va vindeca,
iar când se va simți pregătit,
va reveni.
Mai puternic,
mai sublim.
Însă, tot aici,
va pieri
și fata din sud
ce va renaște
odată cu revenirea lui,
deși nu crede
în Pheonix.

Dar totul se poate schimba,
așa că nu uita:
poate urma
altceva,
mai puternic,
mai real.

《Nu e printre primele poezii - sau poeme, mai degrabă - pe care le-am scris, ba chiar e printre ultimele, dar e foarte specială pentru mine. Cred că e una dintre cele mai bune ale mele și sper să simțiți și să înțelegeți ce am simțit eu atunci. 》