Nu vreau flori,
nu vreau cununi
pline de spini
ai acelor trandafiri
pe care odată îi admiram.
Dar vin spre mine,
mă îndepărtez,
dar nu mă lasă,
mă acaparează.
Poate ați crede,
greșit crezând,
că vreau să scap,
să supraviețuiesc.
Dar nu...
Ma las purtată
pe sus de trandafiri
plini cu spini.
E dureros,
dar al naibii de frumos.
Nu vrei și tu, copilă,
să mi te alături,
să fii sublimă,
sub vraja stelelor,
peste parfumul fin al petalelor?
Te vei obișnui,
căci exact așa e viața.
Și dacă nu accepți,
trebuie, însă, să știi
că oricum vei simți
tot ce simt eu acum,
dar va fi mult mai murdar,
rău voitor și cenzurat,
decât divinul trandafirilor,
pur si adevărat.
YOU ARE READING
Nu sunt o carte...
Teen FictionPrivești... dar oare vezi? Citești, dar oare îți vei aminti și mâine ce ai citit azi? Auzi... dar oare asculți? Această carte nu e o carte, deci să nu te simți vinovat că nu vezi, că nu îți vei aminti ce ai citit, că nu asculți. Această...
