08.07.2014
wow. ce ipocrit ești. chiar te-am crezut azi dimineață la telefon când îmi ziceai că mă visezi și nu poți trăi fără mine și că vrei să mă vezi. ei bine, du-te dracu. în urmă cu o săptămână poate te-aș fi crezut. dar să mor eu dacă aș vrea să mai am ceva cu tine. nu că am avut ceva. dar, știi, vorba vine.
ugh, mă faci să-mi pierd șirul gândurilor și devin agitată, chiar dacă nu ești în fața mea. sunt instabilă emoțional, și, cel mai probabil, voi avea un atac de panică din cauza jafului petrecut astăzi la magazin.
știi ce este atât de ciudat? soarta își bate joc de mine în cel mai handicapat fel. adică, nu înțeleg.
știi, acum câțiva ani a fost un jaf armat la o bancă de pe Kennsington parcă. și toți aveau măști cu bob dylan. cred, dacă nu mă înșel. ei bine, acum ăștia care au vrut să ne chelească de câteva viniluri cu pink floyd și led zeppelin aveau măști cu moaca ta. dar distorsionată. mă rog, universul își bate joc de mine în cel mai crunt, idiot și handicapat mod posibil.
revenind la telefonul tău, da, ei bine, ai fost un actor bun. pentru o secundă cred că te-am crezut. bine, o secundă în capul meu. pe factură ar putea apărea zece minute și vreo patruzeci și trei de secunde. atât am vorbit până să închid pentru că mi se părea o abureală imensă.
YOU ARE READING
Vinyl love //Billie Joe Armstrong//
Short Storyel avea inima de gheață nu îl încălzea nici soarele din luna iulie șoaptele de la miezul nopții îl lăsau reci chitara îi era partener pe viață iar magazinul de muzică din colț elixirul vieții. ea nu avea idee ce este dragostea magazinul era închisoa...
