Vinyl love //Billie Joe Armstrong//

Capitolul 3: All time low

 

24.06.2014.

 

 

Șeful m-a pus să fac ordine prin raioane. Am început cu muzica pop. Poate pentru că era cea mai nasoală și voiam să termin cât mai repede. Așezam toate acele CD-uri în timp ce ascultam la căști toate melodiile de pe albumul ,,Nothing personal” de All time low. Unul dintre albumele mele preferate.

Uram magazinul ăsta. Eram obligată de situația mea financiară, directoarea liceului în care învățam și părinții mei ce nu înțeleg nevoia mea de a sta toată ziua în pat fără a face ceva să lucrez aici în fiecare zi, inclusiv în week-end-uri.. Mă simțeam ca la o închisoare, doar că îmi plăcea salariul. O sută de dolari pe zi, iar la sfârșitul săptămânii puteam alege un album pe care să-l iau. Dacă ăsta nu este raiul, atunci nu știu care este.

Luam discurile de vinil și le analizam. Erau atât de fragile, știi? Le întorceam pe toate părțile.

Am găsit un album de la Green Day la standul de pop. Care idiot a pus asta aici? Era primul album ce mi l-am cumpărat de la trupa ce avea să-mi ghideze viața peste ani. Era Kerplunk, al doilea album de studio al trupei tale, dragă Billie.

L-am luat și m-am dus la rock. Eram sigură că totul era perfect aici, mereu am grijă să fie în cea mai perfectă stare.

Un coleg îmi face semn să mă uit la casă unde era șeful. Îmi arătase spre depozit, deci a venit marfa nouă.

Din nefericire nu era ceva care să-mi placă, așa că aranjarea lor a fost mai mult în silă.

Oh, Billie, azi nu ai venit. Te-am așteptat. Iar sunt tristă, mai tristă ca ieri când mi-ai cumpărat chitara.