Zeii din Infern

De cine ne temem?

Cassian se trezi cu palma lui Der-Dagari peste gură, pe sunetul înfundat al oaselor și a fierului ce se ciocnesc cocomitent. Der-Gagari, se uită în jos spre el, ochii alerți. Îi face semn să tacă. Cassy se ridică pe coate, brusc.

Demona îl trase de guler.

--Cine ești? Cine ești cu adevărat, nu minciunile pe care mi le-ai cusut!

Dacă privirea ar putea ucide, Cassy s-ar fi făcut praf și pubere în fața lui Der-Gagari.O prinse de încheieturi într-o încercare de a-i ușura strânsoarea care îl sugruma. Doar vârfurile picioarelor îi atingeau podeaua cenușie și pietroasă, doar atât îl țineau la o parte de moarte.

--Ce-i cu tine? Ți-am spus, mă numesc Cassian, ce naiba te-a apucat să mă ataci, așa?! Ai călătorit cu mine și cu Sofia tot drumul ăsta și acum mă întrebi? Nu știu care e treaba ta și a lui Damian de-

Demona îl scutură. Îl ridică în aer, cu forță ce depășește orice imaginație. Îl scutură atât de tare, încât dinții i se clănțăniră în gură, lui Cassy.

--Îmi spui că ești atât de idiot, că tu și gașca ta nu ați știut cu cine v-ați înhămat?

Demona lăsă un râset sec. Il eliberă pe Cassy care căzu în fund pe podeaua dură.

--Cine e, atunci Damian, uroi? Știi cine e acest protector al vostru?

Cassy o privi speriat, cu ochii larg deschiși. Ce o apucase? Se întreba în timp ce se pipăi să-și găsească cuțitul.

--Ai avut un coșmar? Ești somnambulă? Aia e? De ce srigi la mine? Nu ți-am făcut nimic!

--Asta cauți?

Demona răspunse plictisită de frica lui Cassian, rotindu-și între degete lama ce i-o împrumutase și de care îl deposedă când îl culese de pe jos.

--În momentul de față un escradon de shelet a pornit prin fiecare sat, oraș, orice așezare din tărâm în căutarea ta! Uroi, prost.

--Ce? De ce?

Cassian se lovi cu spatele de perete. Nu mai avea unde să fugă. Ușa camerei era mult prea departe. Știa el că să împartă o cameră cu mercenara nu era o idee bună, dar hanngiul abia că le-a dat marginea asta de pod, atât de aglomerat este hanul.

Demona îl lovi în burtă. Odată, cu vârful botinei, încă odată cu un pumn bine plasat în plexul solar. Cassy se încovoie de durere.

--Nu ai da, nu mai da!

Striga cu brațele în jurul capului, cu genunchii adunați,

Demona își îdescleștă pumnul și trase un sac de nisip mai aproape. Stătea în fața lui, acum. Prezența ei era ca o furtună, un uragan pregătit să se dezlănțuie.

--Nu știu dacă ignoranța e un atribut al tuturor e p Pământ sau e ceva ce e striat în capetele voastre, în mod special. Ar explica multe. Damian Kasgard e una dintre cele mai periculoase creaturi ce ți s-a dat să le întâlnești vreodată, iar asta o spun cu experiența a două războaie grele, duse în spate.

--Nu ști ce vorbești, Damian ne-a ținut în viață tot acest timp, oricât de mult mi-ar displăcea, fără el am fi fost morți.

Demona se lăsă pe o parte, cu umărul sprijinit de peretele slab luminat. Rânji trist.

--Nu numai că ești un idiot, dar ești și onest pe lângă asta, perfect! Tocmai de ce aveam nevoie, un mort umblător! O carcasă de tras după mine.

Cassian încercă să se ridice, dar demona îi reteză încercarea împingându-l din nou la pământ. Demona îl trase de picior. Cassian lăsă un țipăt de groază. Fața lui Der-Gagari se contorsionă, dinți alungiți încleștați, ochii alungiți, proeminenși, ieșiți din orbite, luminoși și lucioși. Imaginea prădătorului ieșit la vânătoare.

--Ascultă-ma uroi, te-am luat cu mine pentru că De Os, ține la tine, te striga ,,văr'', a plâns după tine când a crezut că ești mort, singura ta valoare stă în grija pe care o are pentru tine Cea Din Os. Te țin întreg pentru ca atunci când va întreba de tine te voi avea, te voi putea aduce, voia vea ceva ce Ea va vrea. Ăsta e planul meu, uroi, dar cine a adus-O aici, pe Ea? Kasgard! Pentru că el nu se va mulțumi cu puțin. Îi dai un degete și îți ia tot corpul.

Cassian deveni franatic. Dădu din picioare, încearcă să se elibereze. Ghearele ei îi străpung pielea.

--Nu știu despre ce vorbești. Cine e Ea? De cine vorbești? De Sofia?!

Der-Gagari, îl înșfăcă, trăgândul mai aproape.

--Nu. Ceea ce va deveni această Sofia. Uroi, nu ai văzut ce se întâmplă în urul tău? Un zeu a pierit, iar altul va trebui să-i ia locul în curând. De ce crezi că era Scatrei plin de demoni? Lupta pentru titulatura de zeu va începe din moment în moment. De aia trebuia să plec cât mai repede, înaintea ca Kasgard să apucă să facă ceva.

--Nu. Lasă-mă, ești nebună, nu știu ce vrei, lasă-mă. Vreau doar să o găsesc pe mama, mi-ai promis!

Cassy nu va recunoaște vreodată că a plâns în acel moment, dar lacrimile, sau vocea ruptă erau cele ce o făcuseră pe demonă, într-un final să-i dea drumul.

--Avem timp de pierdut, până se alege următorul zeu. Până atunci mergem să-ți găsim mama.

Demona se ridică în picioare. Tropote și țiepete se auzeau de undeva de pe culoarelede sub ei.

--Acum, ia ceva pe tine. Haide.

Îi spuse aruncându-i cuțitul înapoi. Cassian se dădu la o parte, cât de repde putu, lama îi ateriză pe picior. O linie subșire de sânge se desprinse. Nimic grav. Frecă cu palma peste. Se ridică și pe picioare tremurânde o urmă pe demonă la marginea acoperișului.