Sally - Volumul 1: O nouă viață

Capitolul 21: Invitația

El se apropie, încet, dar se apropie. Pot în continuare să fac ceva, dar nu fac nimic, doar mă uit în ochii lui. Își mută privirea când la buzele mele, când la ochi. Acum chiar că încearcă să mă sărute... Așa să fie primul meu sărut? Într-un microbuz? Înconjurată de toți colegii? Și, mai important, cu Diego? Vreau asta?

Nu! Nu vreau asta! Nu...

Mike frânează, iar eu și Diego, total deconectați de lumea reală, ne ducem în față aproape dând cu capetele de scaunele pe care stau Mary și Louis. Mary se întoarce spre noi:

- Sunteți bine acolo în spate?

Eu dau din cap. Diego nu zice nimic.

Domnișoara Barms se ridică în picioare și strigă:

- Copii! Hey, copii! Liniște!

Toată lumea tace.

- Mulțumesc. continuă profa. Am ajuns. anunță ea. Vă rog să vă luați lucrurile în liniște și să fiți atenți să nu uitați ceva. apoi își vede de treabă.

Diego se ridică și cotrobăie pe etajera pentru bagaje, ca toți ceilalți. Eu abia acum procesez ce s-a întâmplat și ce era să se întâmple. Nu știu dacă e pentru că aproape m-am sărutat cu Diego sau doar pentru că era să dau cu capul de un scaun, dar inima mea galopează în momentul ăsta. Îmi duc instinctiv mâna la piept și privesc în gol. Simt o bucată mică și rece de metal... Lănțișorul cu Yin... Mă credeți sau nu, nu l-am mai dat jos de când mi l-a pus el la gât... Îl strâng în pumn câteva secunde apoi mă cuprinde un sentiment ciudat.

Bag pandantivul pe sub haine.

Diego trântește ghiozdanul meu pe locul lui spunând:

- Vii?

Mă uit la el care e deja îmbrăcat și cu rucsacul în spate. OK, ori eram eu pe lună, ori este doar foarte rapid.

*Perspectiva Bellei:

Nu cred! Deci nu pot să cred! Era așa aproape și FRÂNĂ! Universul complotează împotriva lor sau ce?

Mă dau jos din mașină printre ultimii. Când trec pe lângă șofer nu pot să mă abțin din a zice:

- Serios Mike? Serios?

- Dar ce-am făcut? întreabă el nedumerit.

Normal că nu știe la ce mă refer și că, de fapt, nu a făcut nimic, dar pe bune acum. Care erau șansele să frâneze fix atunci?

Îi ignor întrebarea și cobor din mașină. Afară mă așteaptă Sally care ține bretelele ghiozdanului și are o fașă de fantomă.

*Perspectiva lui Sally:

Merg cu Bella către stația de autobuz. Ea începe:

- Șiii...

- Și, ce?

Iar facem asta? Devine previzibilă. Ar trebui ca eu să încep conversația direct cu „Și, ce?".

- Ce s-a întâmplat în mașină? întreabă ea.

- Nimic.

- Sal...

- ... Am ascultat muzică...

- E imposibil să scoată omul ceva de la tine! exclamă Bella. Dar nu contează oricum. Eram în spatele tău deci am văzut tot.

- Atunci de ce ai mai întrebat?

- Eh, să fac și eu conversație.

Îmi dau ochii peste cap. După o mică pauză vocea sa se aude iar: