Sally - Volumul 1: O nouă viață

Capitolul 20: Jocul

Se uită în continuare la mine. De data asta mă privește în ochi. După câteva secunde devine derutată și spune:

- Ce?

Dap. Tot nebun sunt.

Clipesc de două ori apoi îi răspund:

- A, nimic.

Ea își întoarce din nou privirea spre stele.

Iar n-am făcut-o! Iar am ezitat! Pe asta chiar că nu i-o mai zic lui Harry. Dacă o fac, va face mișto de mine tot restul vieții.

Vorbind de lup... Vine Harry.

- Ce faceți aici? întreabă el.

- Stăm. răspunde Sally.

Bine de știut că nu e seacă doar cu mine.

- Haideți și voi la foc. Louis, Ethan și Mike s-au întors cu o tonă de prostii. Chiar vreți să ratați reacția lui Barms când va vedea?

Ok. Asta trebuie să văd. Va fi ceva de povestit la absolvire.

Îmi înăbușesc râsul și zic:

- Bine. Asta merită văzut. ridicându-mă.

Îmi iau geaca de pe jos, o scutur de frunze, o pun pe mine și apoi mă adresez lui Sally:

- Vii și tu?

*Perspectiva lui Sally:

Ridic din umeri.

- De ce nu. îi răspund lui Diego.

Mă ridic și fac ceea ce a făcut și el cu jacheta, doar că eu o și închei pe a mea, apoi plec cu băieții la foc.

Am ajuns și domnișoara Barms deja a început să-i facă morală lui Mike cum că el era adultul responsabil și trebuia să aibă grijă de băieți și să nu-i lase să ia tot ce-i taie capul. Între timp, noi ceilalți, așezați pe bușteni, ne abținem să nu izbucnim într-un hohot de râs. Mai ales că Mike tratează situația exact ca și cum ar fi unul dintre noi, adică nu vede problema.

Până la urmă am mâncat toți hotdogi și bezele, apoi Mike și Barms s-au dus în corturile lor.

Acum am rămas doar noi, fără adulți. Cu alte cuvinte, acum începe cu adevărat seara.

- M-am plictisit! spune Bella în așa fel încât să audă toată lumea.

Toți ne întoarcem spre ea. Harry, care se află pe partea opusă a cercului de butuci, întreabă:

- Și ce propui?

Bella afișează un zâmbet care spune clar „am câteva idei interesante". Chestia e că eu și sora mea nu avem aceeași definiție pentru „interesant". Și eu știu unde va ajunge cu asta. Pe scurt... Ea îmi întrerupe șirul gândurilor anunțând:

- Ce ziceți de Adevăr sau Provocare?

Șiii, aici știam că va ajunge. Chiar nu știu ce să zic despre asta. Ultima dată când am jucat Adevăr sau Provocare cu un grup așa de mare de persoane, eram în Iowa, și aproape m-am sărutat cu Nick. Aproape.

- Serios Bella. mă plâng eu. Este cel mai clișeic joc de grup. Parcă am fi în filmele alea comerciale cu adolescenți.

Ea își dă ochii peste cap. Ignorându-mă total, spune tare:

- Are cineva o sticlă?

- Pentru ce? se aude Diego de lângă Harry.

- Să o învârtim. îi răspunde Mary.