Sally - Volumul 1: O nouă viață

Capitolul 16: Suc

Se apropie din ce în ce mai mult. Își mută privirea de la ochii mei la buze. În sală nu sunt decât doamna Barms și Diego. Ar fi trebuit să fie și Lila cu el din moment ce ei urmează - sunt ultima pereche, dar ea nu e.

Justin este extrem de aproape. Încearcă să mă sărute, dar mă feresc. El se îndepărtează brusc și o taie pe ușă, nu înainte de a se opri câteva secunde în fața lui Diego.

Eu încerc să fac ceva:

- Justin...

Atât am scos. Oricum a fost în zadar.

Mă duc după el, dar mă opresc și eu în dreptul lui Diego. Nu știu de ce am senzația că i-a zis el ceva înainte să plece. Are față de vinovat. Defapt asta-i fața lui. Stă cu mâinile încrucișate la piept și ridică din umeri în semn de „habar n-am". Totuși zâmbetul ăla îngâmfat îl dă de gol. Sigur știe sau a făcut el ceva.

*Perspectiva lui Diego:

Se vor săruta. Cred că o să-mi explodeze capul. Nici nu vreau să îmi văd fața acum dar... NU CRED! Tocmai l-a respins pe față! Cu toate că sunt uimit, afișez un zâmbet. Trebuie să recunosc, sunt chiar fericit. Nu că m-ar bucura necazul altora dar... Oh, pe cine păcălesc? Mă simt genial!

Justin coboară de pe scenă și se oprește în fața mea pentru câteva secunde. Cu mâinile încrucișate, îi zâmbesc triumfător, iar el îmi aruncă o încruntătură și pleacă.

Sally se aude:

- Justin...

Nu suport să aud numele lui ieșind din gura ei.

Se oprește la rândul său în fața mea. Mă privește întrebător. Ridic umerii dar zâmbetul mă dă de gol.

Ea pufnește și pleacă după Justin. Fir-ar! Mă duc după ea.

- Stai. spun eu.

Se oprește și se întoarce spre mine:

- Ce-i?

- Jur că nu i-am spus nimic.

- Mhm.

Nu mă crede...

- Hey! Nu e vina mea că n-ai vrut tu să-ți săruți iubitul!

Ău... N-a sunat prea bine...

Se schimbă la față, face un pas înapoi, apoi se întoarce și pleacă. Mă duc iar după ea:

- Sally!

- Ce mai vrei? ridicând tonul de data asta.

Puținii oameni de pe hol se uită la noi. Ea realizează că a vorbit prea tare și coboară vocea:

- Ce?

- Ok... M-a luat puțin gura pe dinainte...

- Puțin? mi-o taie ea.

- Bine...

- Dieghito! E rândul nostru! se aude Lila.

Cum mi-a spus? Oficial ăsta e cel mai jenant moment din viața mea. Sally își înclină capul pentru a o vedea pe Lila care stă în spatele meu, în pragul ușii de la sală.

- Te strigă iubita. spune ea.

- Nu e iubita mea!

- Nici Justin iubitul meu!

- Bine!

- Bine!

Și o luăm amândoi în părți opuse. Eu înaintea mea, ea înaintea ei - adică ea spre Lila, eu spre Justin.