She doesn't mind //1D f.f.

Chapter 21

Am deschis ochii privind in jur. Inca nu m-am obisnuit cu camera asta... E asa... straina. Totul e strain pentru mine. Ma simt singura, chiar daca sunt inconjurata de asa multe persoane. Si cel mai tare ma doare ca nu stiu nimic despre mine. Propriul 'eu' imi este strain.

Ma ridic din pat si ma imbrac repede cu o pereche de jeans albastrii, un tricou cu steagul Americii si o geaca de blugi. Imi scot valiza de sub pat si deschid usa. Privesc odata inapoi... Tot nu imi pot aminti vreo ceva. Nu am niciun sentiment fata de cei de aici. Fericirea m-a cam uitat.

Inchid usa si cobor scarile. Tata nu este acasa, doar mama. Iar ea e slaba in fata mea. Nu o cunosc si nu pot simti nimic pentru ea.

-Chelsea?

Ii aud vocea si nu ma intorc. Nu vreau sa raman aici.

-Chelsea! Unde pleci?

Am procedat la fel ca la inceput. Vazand ca nu ii raspund, s-a pozitionat in fata mea.

-Doamna Mama, plec. *am spus eu dand-o la o parte*

-Nuu! Nu fa asta! Esti singurul meu copil! Te rog, nu pleca, Chelsea!

-Imi pare rau...

Defapt nu-mi parea. Ma simteam excelent ca scap de aici.

-Stai sa il sun pe tatal tau! Of, in cartea parintilor nu scria cum sa procedezi intr-o astfel de situatie!

Cat a plecat ea sa-si aduca telefonul, eu nu am mai pierdut timpul si am iesit pe usa. Am tras adanc aer in piept si am zambit. Am oprit primul taxi pe care l-am vazut si i-am spus sa ma duca la aeroport.

Priveam in jur si vedeam sute de persoane agitate. Eu eram calma, parca imi luasem o piatra de pe inima. Am mers la casa de bilete.

-Un bilet, va rog!

-Destinatia?

-LouisVille.

-Imediat.

Domnisoara mi-a inmanat biletul si mi-a oferit un zambet calduros. Am zambit si eu fals la randul meu.

Pot spune ca mi-e ciuda pe fericirea sa. Pot spune asta cu usurinta. Cand ii vad pe ceilalti bucurandu-se de momentele frumoase alaturi de cei dragi realizez ca viata mi-a dat cu sutu-n fund. Dar mereu se poate remedia o situatie. Azi ranim, maine suntem raniti. Azi iubim, maine uram. Azi stim orice, maine ne pierdem constiinta...

Am urcat in avion si m-am asezat singura pe un loc. Priveam pe geam cum vreo 30 de tineri coborau din avion si sareau in bratele familiilor lor. Banuiesc ca sunt foarte fericiti si eu stiu ca nu voi mai avea parte de asa ceva vreodata.

Simt niste turbulente si automat imi apare un zambet pe fata. Singurul lucru care ma face fericita este ca am scapat. Sper ca nu ma vor cauta. Dar la cum ii stiu eu, sunt delasatori. Oricum, ma voi bucura de un somn minunat pe parcursul acestui zbor.

*****

Am coborat treptele si am pus picioarele pe pamant. Simteam un gol in stomac, dar nu i-am dat importanta. Am mers si mi-am luat bagajul. Am urcat intr-un taxi gandindu-ma la ce hotel voi sta.

-Hei... Stii cumva vreun hotel bun? *intreb eu taximetristul*

Avea in jur de 25 de ani. Trebuie sa cunoasca locul acesta. Se uita ciudat la mine, dar vazand ca nu glumesc mi-a raspuns.

-Erm... Este un hotel bun numit Star pe strada Water. Doriti sa mergeti acolo?

-Da, te rog...

A zambit si a condus in acea directie. I-am oferit niste bani si apoi am coborat. Priveam uimita la acest hotel. Era chiar frumos.

Am intrat si m-am indreptat spre receptionera.

-Aveti vreo camera libera?

-Stai o secunda, scumpa.

O auzeam strigand:

-Cum adica demisionezi? Avem nevoie de tine, Dorris! Cine va mai canta seara? .... Cum adica nu iti pasa?  .... Stii ce? Pleaca acum.

A revenit la mine si a fortat un zambet.

-Cautati personal? *intreb eu*

Din cate stiu am voce. Si daca m-ar angaja...

-Da..  *surase ea*

-Pai, ma gandeam... Nu ati vrea sa ma angajati pe mine?

-Dar tu nu voiai o camera?

-Ba da... Dar caut si de munca.

-Pai... camera iti por oferi. Iar in legatura cu acest job, maine te prezinti aici jos la receptie. Vei da o auditie. Apropo, numele meu e Maya.

-Multumesc mult de tot!

Mi-a inmanat cheia si mi-a zambit. De ce toti zambesc?

Am luat liftul. Se pare ca statea la etajul 4, camera 20. Okay... Sper ca ma voi acomoda aici.

*****

Am terminat cu aranjatul hainelor in dulap si m-am pus in pat. Am luat cartea Harry Potter din geanta si am inceput sa citesc. Hm... Harry... Un nume familiar. Dar probabil doar mi se pare. Am citit eu un timp si apoi am abandonat, inchizand ochii, cazand in lumea viselor.

                  Dimineata...

M-am trezit odihnita si m-am decis sa fac azi un tur. Ieri nu am putut admira prea multe din taxi. Iar din incinta hotelului nu am nicio sansa. M-am imbracat lejer si am plecat. Mi-am pus in gentuta aparatul de fotografiat, telefonul si inca cateva chestii neinsemnate.

Am iesit pe strazile destul de aglomerate ale LouisVille-ului. Admiram toate cate erau si faceam multe poze. In timp ce m-am oprit pentru a fotografia o veverita am simtit cum sunt doborata. Peste mine a dat un tip inalt, care avea o gluga in cap. Am putut observa 2 ochi verzi. La fel de familiari. Of, ce e cu tine, Chels? S-a ridicat si a mimat un "Scuze..." apoi a fugit. Era mult prea grabit. Ce se crede? O vedeta?

M-am ridicat si m-am asezat pe o banca. M-am gandit sa vad pozele facute azi. Erau destul de interesante. Dar ultima m-a atras. Era tipul care m-a daramat. I se observau cei doi ochi verzi ca jadul, as putea spune si cativa carlionti rasfirati pe frunte. Am apasat butonul "Delete" si apoi am citit: "Do you want to delete this photo?". Am stat putin si m-am gandit, iar in final am apasat: "No."

Am inchis aparatul si mi-am continuat plimbarea.

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

Ce parere aveti? La multi ani de 1 iunie!

1.06.2014 :D, asa cum v-am spus. :D

Ly♥