She doesn't mind //1D f.f.

Chapter 1

          Ma plimbam pe strazile Londrei ascultand noua melodie in casti a lui Miley Cyrus, "Adore you". Fata asta are talent, insa, pacat ca si-a stricat imaginea. Cu toate acestea, nu o condamn, fiecare face ce vrea cu viata sa. Stiu cum e, deoarece si eu am avut odata o cadere nervoasa, am intrat in depresie, atunci cand sora mea, Ella, a murit. A murit din cauza lor, acele persoane nesabuite.

          Imi amintesc cum eu si Ela ascultam multe melodii. Muzica era viata noastra si inca mai este a mea. O iubesc. Simt ca prin muzica totul prinde culoare, totul are rost. Nu stiu ce s-ar intampla cu viata mea daca nu as mai putea asculta toate acele melodii prin care ma pot exprima. Eu traiesc prin muzica. Este unul din singurele lucruri care ma mai tin in viata. Avand in vedere ca parintii mei sunt plecati mai mereu in strainatate si nu apuc sa ii vad prea des, singura persoana care imi mai poate alina durerea, este ea, Ema. 

          Ema este prietena mea cea mai buna din copilarie, care mi-a fost mereu alaturi mereu si care a stiut intotdeauna ce ma face fericita. Uneori, nici eu nu stiu cum de ma cunoaste atat de bine. Nici macar eu nu ma cunosc la fel cum o face ea.

          Ma plimbam si observam cum incep sa cada usor frunze din copaci. Ma mir cum de inca nu a nins. Este inceputul lui Decembrie, iar afara este destul de cald. Ciudat .. . . . . . . . Mergand, m-am asezat pe o banca. Era singura banca din parc care nu era ocupata. Restul erau pline de indragostiti care se sarutau si isi spuneau cuvinte dulci. Nu mai stiu cum este acel sentiment cand ai mii de insecte in stomac...parca erau molii, nu? Nu mai stiu cum e sa privesti acea persoana si sa  rosesti pe loc. Mi-as dori sa imi pot aminti.

                  In urma cu 2 ani

          "Este inceputul lui august. Vremea este destul de calduroasa pentru aceasta luna. Ziua intreaga a fost minunata. Parintii mei s-au intors ieri din Germania si au stat numai cu mine. De un timp, totul imi merge extraordinar. Iubitul meu, Zack, este din ce in ce mai dragastos cu mine. Nu stiu ce l-a facut sa se schimbe asa radical. Inainte era mai rece, cu toate acestea ma iubea, nu pot spune ca nu o facea.

          De la un timp a inceput sa devina mai emotionat si nu prea isi gaseste cuvintele cand ma vede. Sper ca nu e ceva de rau. Am considerat ca ma iubeste, ca tine la mine. La un moment dat vad pe geamul casei mele doua persoane trecand tinandu-se de mana. Era un baiat cu parul ciufulit, exact ca al lui Zack...hmm, ciudat... si o fata cu parul drept lasat pe spate si brunet. Aceasta purta o fusta fix sub fund si un decolteu imens. Urasc aceste tipuri de imbracaminte. Eu sunt genul de fata ce este mai baietoasa, imi place la nebunie sa ma dau cu skateboard-ul.

          Ies imediat la usa, vrand sa verific daca acel baiat este Zack. Stiu ca sunt ciudata, insa tind sa cred ca este el. Nu cred ca imi poate face asta, nu cred ca ma poate insela.

          Am inceput sa merg cu pasi inceti inspre ei. Cand i-am ajuns am intrebat:

          - Zack, tu esti?

          - Da. Cine ma deranjeaza in acest moment cand ies cu domnisoara mea in oras la o plimba.................. a amutit cand s-a intors.

          - Domnisoara ta? Nu imi vine sa cred ce se intampla! Zack, cum ai putut sa-mi faci asta? Stiai foarte bine ca tin mult la tine! Uff, ce ma bucur ca inca nu am fost "a ta". zic eu pastrandu-mi lacrimile sa nu curga siroaie pe fata.

            - Dar, Chels' ....

            - Nicio Chels' ! Vreau sa nu te mai vad in viata mea! Stiu ca nu tii la mine. Daca cu mine nu ai putut fii fericit, sper sa fii mai fericit cu.....