She doesn't mind //1D f.f.

Chapter 18 - Rose

          "Si cand filmul se termina, incepe viata, care si ea se va termina la un momentdat, iar atunci vei realiza ca viata nu este un film."

          Am terminat eu de scris in jurnal. A treo saptamana de la intamplarea cu Harry si Kendall. Acum, daca stau bine si ma gandesc, asta nu e nume de baiat? Oricum, nici pana in acest moment nu am reusit sa trec peste. Baietii au venit si m-au tot linistit, insa nimeni si nimic nu ma poate face sa uit ceea ce s-a intamplat. Chiar si in acest moment stau si incerc sa gasesc un raspuns relevant pentru ceea ce l-a determinat sa faca asta. Dupa ce am facut dragoste, care apropo, a fost cel mai frumos moment din viata mea, acesta mi-a dat papucii.

           Stand in pat cu servetelele langa mine si cu toate seriile "Prettie Liars", aud deodata un ciocanit puternic in usa. Ma dau jos cu greu si imi pun papucii de casa. Nu vreti sa stiti in ce hal arat acum. Cobor scarile, tinandu-ma de balustrada pentru a nu cadea. Merg spre intrare si deschis usa.

          -Heeei.... Cum te mai simti? *intreba Louis*

         -Cum ma simteam si ieri si alaltaieri, adica jalnic. In timp ce eu stau si sufar, el se distreaza facad sex cu Condei, aia...

          Acesta se uita mirat la mine.

          -Condei? *intreba amuzat*

          -Scuze, cu starea asta nu sunt buna de nimic. 

          -Nicio problema. *zambeste el*

          M-am impacat cu Louis. Cu toate ca a facut ce a facut, l-am iertat. Mi-a marturisit ca el inca mai are sentimente pentru mine, dar daca eu nu simt nimic, nu va incerca vreo ceva.

          -Dar Emma? Prietena aia a ta?

          -Emma? Ce treaba ai tu cu ea?

          -Nu... ma refeream, nu mai sunteti prietene?

          -Ba da, insa e plecata in Germania cu familia. Are niste rude acolo.

          -Aha... Stii, verisoara mea a venit in vizita la noi.

          -Cum o cheama?

          -Rose. Crezi ca ai putea-o primi? 

          -Da... Bineinteles.

          Louis a plecat dupa Rose. Mereu mi-a placut numele asta. Semnifica puritatea si inocenta unui trandafir. Iubesc trandafirii. Vreau ca si fata mea sa aiba numele acesta. Asta, bineinteles, daca voi avea vreo fata. La cat noroc am eu in dragoste... Pot sa imi iau gandul.

*****

          -Esti foarte de treaba, Chels'! *rase Rose*

          -Si tu la fel. Ma bucur ca ai venit.

          Pentru cateva ore chiar am uitat de Harry. Nici consolarile baietilor nu m-au calmat asa tare. 

          Rose este o fata minunata si speciala. Este blonda si are ochii albastrii ca marea. Exact ca Louis. Seamana cu el la infatisare, dar nu si la comportament. Este diferita. Astazi, am aflat ca si ea a fost "victima" unor despartiri dureroase.

          -Si... este vreun baiat pe care inca nu l-ai uitat?

          -Pot spune si asa... 

          -Serios? Cine este?

          -Harry... *spun intristandu-ma*

          -Ai fost cu Harry? Si cand v-ati despartit? *intreba curioasa*

          -Acum o saptamana. 

     -Oh, scumpa, imi pare asa rau ca am adus asta in discutie.... *spune luandu-ma intr-o imbratisare calduroasa*

          -Nu-i nicio problema. Nu aveai de unde sa stii...

          -Si a fost de comun acord?

          -Nu. *spun sec*

          -Atunci?

          -S-a impacat cu fosta.

          -Nemernicul... Stai o secunda... Fosta nu e tipa aia al carei nume incepe cu K, dar nu il mai stiu?

           -Condei?

           -Kendall! Asa ii spui tu?

           -Doar asa pot! *spun razand*

          -Dar nu se poate! E cea mai mare scorpie de pe intreaga planeta. N-am cunoscut o persoana mai rea ca ea! *se revolta ea*

          -Mda... scorpie sau nu.... Harry s-a intors la ea.

          -Dar el nu a iubit-o niciodata.

          -Ei bine, se pare ca a facut-o.

          -Nu... trebuie sa fi avut el vreun motiv totusi...

          -Dar are unul.

          -Care? *intreaba curioasa*

          -O iubeste! *ridic alarmata mainile in sus*

          A inceput sa rada de felul in care ma strambam si o imitam pe Condei... aaah, adica Kendall.

          -Ha! Am o idee care este geniala! *spuse sarind din pat si aterizand pe podea* Auch... chiar a durut. *se plange ea*

          -Ce idee? *intreb suspicioasa*

         -Hai sa-i facem farse lui Kendall. Accepta propunerea baietilor de a te muta acolo si vom lucra impreuna. Planuri malefice. *spuse pe o voce bizara frecand-si palmele*

          -Nu stiu ce sa zic....

          -Te rog, te rog, te rog! *se agata cu repeziciune de gatul meu*

          -Okay, okay... o voi face. Voi locui acolo.

          -Yupiii!!!! *sari de colo-colo* Multumesc!

          I-am zambit.

       -Pentru inceput, avem nevoie de superglue, pene si puf roz, lapte stricat si... de ce nu niste smoala. *spuse zambind malefic*

          "Viata nu este ca un film, ci un film este bazat pe o intamplare din viata. Dar viata este ca o telenovela. Cu toate ca telenovela si filmul sunt cuvinte cu sens apropiat. Asa e viata."

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

                  Am terminat si capitolul acesta. L-am scris in ora de Religie si in cea de Dirigentie. Nu este foarte lung, insa nu prea am stiut despre ce sa scriu.

                   Urmatorul capitol va fi ciudat rau de tot... deci, pregatiti-va de farsele ALA Rose&Chels. Va fi o harababura totala in casa aia.

                  Lasati-va parerea intr-un comentariu. :)

V-am pupat :**

Ly<3