She doesn't mind //1D f.f.

Chapter 23

-Nu cred ca te-am cunoscut vreodata...

Si-a dat jos ochelarii si gluga si mi-a lasat sa privesc un chip frumos. Cu ochii verzi... Buzele rosii si carnoase, niste carlionti ciocolatii extrem de draguti...

M-am intors cu spatele si m-am uitat la poza ce o aveam in buzunar. M-am uitat la el si am asezat fotografia langa. E el!

-Esti tipul care a dat peste mine in parc! *exclam entuziasta*

Wow... nu m-am gandit ca cineva te cauta dupa ce te darama.

-Da... si asta si imi pare rau. Nu iti amintesti de mine?

-Nu... Bine... Nu prea am cum. Mi-ai fost prieten sau ceva?

-Stai... De ce sa nu ai cum?

-Pai... mi-am pierdut memoria. Deci... Am fost prieteni?

-Da... ceva de genul.

-Oh... Mama a spus ca nu am avut pe nimeni.

-Stai, parintii tai sunt aici?

-Nu... Nu chiar. Am fugit de acasa. Se comportau cu mine de parca aveam 1 an. Mergeau cu mine chiar si pana la magazin. Si in plus... imi ascundeau chestii. Multe chestii.

-Oh... Imi pare rau.

-Pentru?

-Pentru ca te-am daramat. *chicoti el*

-Aaa. Deci... Cum te cheama?

-Harry.

-Pe mine Chels'. Dar cred ca stii deja asta.

-Cum as putea uita...

-Poftim?

-Nimic. Pai... Chelsea... Ne mai vedem. Vou mai trece pe aici.

-Okay. Te astept.

Am zambit si l-am privit cum iese din incinta hotelului. M-am intors la lucru si am ramas cu aceasta amintire toata ziua.

(--------------)

Scurt. Stiu. Ma gandeam sa sterg cartea. Sau sa o termin mai repede. Sa mai fac pana la Chapter 30. Si gata. Nu prea mai am idei plus ca nu mai este citita. Voi imi spuneti. Daca nu, o voi termina mai repede.