𝒮𝑒𝒸💍𝓃𝒹 𝒸𝒽𝒶𝓃𝒸𝑒 ®

38. Starbucks

*Sunny povesteste*

Ajunsa in sala de repetitii, in hainele largi ale lui Jimin, toata lumea se uita la mine si asteapta o explicatie.

Zambetul nu imi pleaca de pe buze pentru ca orice miscare as fi facut, emanam parfumul lui.

E placut sa vezi cum un simplu parfum iti poate trezi atatea amintiri.

Imi place atat de mult cum miroase si materialul puloverului imi tine de cald si ma opreste din tremurat. Simplul fapt ca parfumul lui ma imbratiseaza, imi confera prea multa caldura, incat obrajii mei au devenit rosii acum.

-Sunny, ce s-a intamplat? Explica-ne acum, imi porunceste Ann, avand bratele incrucisate.

-Am fost pe lac cu hidrobicicletele, daca voi chiar credeti ca a fost vina mea, atunci nu ma cunoasteti bine.

-Pai exact, este pentru ca te cunoastem prea bine, afirma Ann.

Privirile lor se intorc catre TaeHyung care isi stergea parul cu un prosop.
J-Hope a inceput sa il alerge, iar Taehyung a venit in spatele meu, tinandu-ma drept scut.

Ii face semn lui J-Hope cu palma, cerand o pauza, se apleaca la urechea mea si imi zice:

-Ce ai facut cu problema... um... stii tu.

Obrajii mi s-au inrosit, pentru ca se pare ca nu intelesese ca eu am glumit de la inceput, si ma intorc cu fata catre el.

-KIM TAE HYUNG, INCEPAND DE AZI ESTI....

-Mort, ma completeaza J-Hope care rade deja.

Incep sa il alerg si cum nu reusesc sa il prind imi scot papucii si incep sa arunc cate unul, dupa el.

Nimeresc cu unul in Jin si ma opresc sa imi cer scuze, atunci Tae vine pe la spatele meu, imi ia mainile si mi le incruciseaza la spate, dupa care imi pune piedica si ma doboara la pamant.

Ceilalti par ca se amuza, dar eu, simteam doar furie.

-Auuu!! V, trebuia sa te las sa te inneci si trebuia sa chem pasarile sa isi continue treburile pe tine.

-Taci, imi zice in timp ce inca ma tine la pamant.

-Baieti, Kim Tae Hyung a facut cunostiinta cu raha... incerc sa le zic, dar sunt oprita de Tae.

Atunci m-a ridicat, m-a impins la perete si mi-a pus bratul astfel incat sa imi acopere gura.

Corpurile noastre erau foarte apropiate.

Aud usa trantindu-se, ma uit, inca razand de la ce ma gandeam si observ ca Jimin era cel care plecase.

Ma duc dupa el si cred ca m-am pierdut putin prin cladire. Nu fusesem niciodata in aripa aia a cladirii.
Intra in sala cu Chuhan si dau drumul la muzica.
Intru in liniste, iar ei se prefac ca nu m-au vazut. 
Danseaza impreuna... ce frumos.

Cand ea se uita in oglinda, opreste muzica si se uita la mine, in reflexia oglinzii.

-Unde ai gasit hainele astea? La second hand?

-Um...

Nu imi iese nici un cuvant pe gura, ma uit la Jimin, dar el nu ma apara. Incep sa ma balbai si ma uit la el. Chuhan incepe sa rada.

Incep sa stranut si dintr-o data mi se face frig.

-Pleaca cu boala aia de aici. Eu si Jimin trebuie sa fim sanatosi. Nu vrem sa ne infestezi.

-Um... scuze. Voiam sa va vad doar, zic cu o voce tremuranda si iesind din sala, rusinata.

***

In urma mea iese si Jimin.
Stranut inca o data si ma trage de incheietura mainii, intorcandu-ma cu fata spre el.
Ma uit socata si cuvintele nu vor sa imi alunece de pe buze.