Save Me

Chapter 37

*Byeol*

Viteză.Asta e tot ce mă făcea sa mă simt în siguranță pe străzile semi - întunecate.
Jung fusese adoptat.
Eu am omorât 2 persoane în aceeași zi.Politia cauta ucigașul.Eu știu ca nu mă vor găsi,dar nu vreau sa risc.
Skate-ul scârție ușor sub picioarele mele din cauza presiunii.Mai am aproximativ 15 minute pana acasă.Sirenele se auzeau peste tot în oraș,creându-mi o stare de discomfort uriașă.
M-am oprit într-un cartier întunecat și m-am ascuns într-o scara de bloc.
-De ce agiți atât fraiero?Nu te vor prinde.
Mă las pe vine și îmi pun capul intre palme.Oftez.Si uite așa mă bag singura în belele.
Scara de bloc se luminează dintr-o data,facandu-ma sa îmi măresc ochii și sa mă lipesc cu spatele de perete.
"S-a zis cu mine" mă gândesc și imi ling ușor buzele .Pasii se aud din ce în ce mai tare.
-Hah, la dracu'!șoptesc.
Îmi trec mana prin păr și aștept cu nerăbdare sa văd cine va intra în scara de bloc.

*Yoongi*

Este aproape miezul nopții iar la canalele de știri se difuzează același lucru.2 crime,nici un martor,se caută criminalul.
Închid televizorul și înjur în barba,mergând agale spre bucătărie.
Dupa o dupa-amiaza grea la filmări,singurul lucru de care mai am nevoie este faptul ca Byeol sau unul din prietenii ei au omorât alte 2 persoane.
-Jin-hyung,nu mă simt bine deloc.Spun și mă așez la masă.
-Ești bine Yoongi?Pari foarte tras la fata.Ai mâncat astăzi?
-Nu.Nu am pofta de mancare.
-Îți este dor de Byeol.Nu-i așa?ma întreabă el și îmi întinde un platou cu sushi în față.
-Da,afirm și mă sprijin cu coatele de masă.Privesc visător pe geam.In unele dimineți, încă mai dormea când ne întoarceam de la repetiții. Eram nerăbdător,de abia așteptam să ne începem ziua împreună.Ma făcea sa mă simt bine pur și simplu fiindcă mă aflam în apropierea ei.Puteam sa intru și sa încerc sa o trezesc.Isi trăgea pătura peste cap și mârâia la mine. Lucrurile se petreceau la fel,aproape în fiecare dimineață.
-Byeol este o persoana speciala și merita păstrată.Insa nu putem sa ne prefacem ca suntem orbi și sa trecem cu vederea peste ceea ce face.
Mă încrunt puțin însă îl las sa continue.Nu îl pot contrazice.
-Uite,reia el.Cat am fost la agenție Haneul a mai căutat prin cutii și a găsit o adresa care este în apropiere.Cand nu ai nimic de făcut te poți duce cu unul din băieți sa vedeți cum sta treaba.
Se ridica de la masa și îmi întinde un plic.Imi îndrept privirea spre el apoi îmi măresc ochii.
-Byeol!Byeol și ai ei sunt căutați de poliție!strig.Simt cum cuvintele mi se blochează în gat iar respirația îmi accelerează.
-Suga,Suga,calmeaza-te!striga Jin și vine rapid spre mine.
-Byeol,Byeol!tip speriat.Jin!Tu iti dai seama ce înseamnă asta?!spun si il prind de gulerul tricoului.As putea sa o pierd de tot! Nu îmi pot permite una ca asta!
-Yoongi!Byeol nu va păți nimic!Este deșteaptă, și, în puls,știe sa se ascundă.Nu are 2 ani!Presupun ca măcar dacă face ceea ce face,se descurca.Acum,nu te mai purta ca un copil,sau voi fi nevoit sa iți dau un polonic peste cap!
-Dar...
-Este alegerea ei.Si dacă va intra la închisoare,este doar vina sa.
Privirea lui nervoasa mă fixează,parcă ordonandu-mi sa îmi termin crizele de isterie.

Ma las moale pe scaun,încă înfricoșat de gândul acesta.Imi trec nervos mana prin păr și expir greoi.
-Mănâncă.Am gătit special pentru tine.

*Byeol*

-La dracu' SungJin! Puteam sa mor!spun amuzată.
-Ai avut noroc ca te-am găsit,spune el zâmbind.
-Mă descurcam și fără tine.
-Ah,serios?Câți ani crezi ca făceai la închisoare?30?Toată viața?
-Cred ca ar trebui sa iți mulțumesc pentru asta.
-Nu,nu ar trebui.Mi-am făcut datoria.
-Datorie?
-Da.Fiecare are un rol.Eu te protejez.
-Și restul?
-Nu mă interesează de restul.Eu nu sunt ca ei.
-Nu ești ca ei?Scuze...m-ai pierdut pe drum.
Deja eram confuza.Ori am prea multa adrenalina în vene, ori ceea ce încearcă sa îmi spună e...
-Nu sunt psihopat.Nu sunt,și nici nu voi fi.
M-am uitat la el.Am deschis ușa și am intrat,cu gura căscată.El nu era psihopat.
-Uite,spune el și mă prinde de umeri,voi face tot posibilul sa te scot de aici.Acum fugi în camera și ai grija sa te odihnești.Nu mai ieși afară singura și nu mai omorî oameni nevinovați.
-Nu erau nevinovați,spun rece și fug pe scări pana în camera mea.

Aveam partea mea de dreptate.Nu erau nevinovați.Oamenii aia au chinuit mulți copii.La final,au primit ce meritau.

Intru în dus și mă curat rapid,apoi mă trântesc în pat.Nu pot sa dorm de ceva timp.Ma tot gândesc la el.In loc sa îl strâng pe el la piept strâng o perna.In loc sa îl am aproape eu stau la o ora depărtare.

Gândurile din cap nu îmi dau pace.Incerc de mult sa găsesc o explicațiile concreta la tot ce se întâmplă.Totul se leagă într-un fel,corect?
Eu nu cred în coincidente.Totul se întâmplă cu un scop.Viata mea e scrisa acolo undeva cu cerneala permanenta.Am puterea sa schimb viitorul.Un pas greșit și totul se termina.
Mă gândesc la începutul vieții mele.Ma gândesc ca am fost lăsată la orfelinat,apoi adoptata.Am dus-o bine un timp.L-am întâlnit pe Yoongi,iar imediat după părinții mei s-au dus.M-am urcat în mașină cu niște psihopati și apoi am ajuns sa locuiesc iar cu Song.Totul se leagă,oarecum.Apoi îmi dau seama.Totul a fost aranjat.Doar o cursa.
-Proasta,proasta,proasta!De ce nu te-ai gândit la asta?Era atat de logic!Chiar prea simplu!

*Haneul*

Nu am mai dormit de aproape 4 zile.Arat ca o fantoma umblătoare.Imi e așa dor de Byeol și de timpul în care chiar obișnuiam sa fim surori.Mi-e dor de mama și de tata.Mi-e dor de viața pe care o aveam înainte.
-Haneul, de ce nu dormi?ma întreabă Jungkook.
-Nu am somn,spun și ma uit pe fereastra.
Îi vedeam silueta reflectata în geam.Ma simțeam oarecum prost.Nu mai petrecusem de atât de mult timp o zi împreună ca și cuplu.
-Jungkook, îmi pare rău!spun.
-De ce îți ceri scuze?ma întreabă și îmi zâmbește călduros.
-Nu am mai petrecut de mult timp o zi împreună.Parca nici nu suntem un cuplu.Chiar îmi pare rău.
El nu face decât sa rada și se apropie de mine.Isi pune bărbia pe umărul meu și privește spre geam.
-Nu te îngrijora.Eu te iubesc la fel de mult și fără o întâlnire.
Mă strânge în brațe și mă sărută pe obraz.
-Și eu te iubesc,Jungkook!spun și închid ochii,ascultându-i bătăile ritmice ale inimii și respirația calda.

Nu am nici o scuza ca am lipsit atât,corect?
Babaabababababababaa,trebuie sa va zic ceva.
VA MULȚUMESC PENTRU 2,3K MAAA!
*dans al fericirii și al ploii cuz nu știu sa dansez*
Btw,afară ploua deci sa spunem ca dansul meu funcționează.
Ar cam trebui sa iau cartea asta la corectat ca am cam multe greșeli gramaticale =))
Nu va speriați ca nu e finalul,mai am de postat la ea
Hai ca ne vedem data viitoare
Vă iubesc mă

Btw,LOVE YOURSELF STORIES ARE SO FUCKIN AWESOME
Ma duc sa plang ma,serios.
Suga cu țigarea în gura e așa asdfghjkll
Put yo hands up if you agree