Save Me

Chapter 21

*Suga*

-Yoongi,noi vrem sa mergem în parcul de distracții.Vrei sa vii si tu cu noi? întreabă Jungkook.
-Nu,sunt foarte obosit.Mă puteți lăsa acasă?Aș vrea să stau cu Byeol.
-Da, sigur,spune Jin.Noi ne întâlnim cu Rap Monster și Jimin in parc.Daca vrei sa vi și tu,ne suni.
-Mda, bine,spun și ies din mașină,când aceasta oprește în fata casei.

Ii salut cu un gest din cap și privesc fereastra camerei mele,unde, surprinzător,becul era stins.
-Poate doarme...spun și oftez ușor.
Deschid ușa încet,însă imaginea din fata mea e dezastruoasă.De ce sunt cioburi și sange pe jos?
-Byeol!tip cat mă țin plămânii.
Fug spre camera mea cu o viteza inimaginabilă.Mi-e frica.Frica sa o pierd.
Ușa e trantita de perete,toate foile cu versuri sunt pe jos,e sânge pe birou și pe așternutul patului.
Privesc podeaua și văd cartela telefonului.
-A...plecat...spun și cad în genunchi, plângând.
Iau o foaie de pe jos și încep să o citesc.Lacrimile îmi afectau vederea,dar nu făceam nici un efort pentru a le șterge.
Incep sa citesc cu voce tare:

Hai, deschide ochii că asta nu-i un vis
Și gândește-te ca-n viața nu-i nimic de neatins
M-am saturat,sa mor,sunt data peste cap
Cum o dau nu e bine,nu mai știu ce să fac
Și când merg drept o iau strâmb
Calc prost și iar greșesc,
Mă împiedic in cuvinte,in gânduri și-n povești.
Când tot ce lași în spate,sunt doar bucăți de drum
Pavate cu vise sparte,iluzii și tutun
Falsitate, minciuna,lumea te ia de prost
Poate trăiesc degeaba,o viață fără rost.
Prieteni doar pe scop,credeai că sunt amici,
De ce nu ți-ai dat seama că sunt doar inamici?
Te lasă la nevoie,da'tu-i ajuți oricând
Chiar daca ai probleme,nu-ți pasă,ai în gând:
Ii ajut,ca-s ai mei,nu pot să-i las la greu
Dar ei?Ce fac?Doar pleacă,toți fac așa mereu
Și nu te inveti minte,aceeași greșeală faci
Că totu' va fi bine,tu doar înghiți și taci.

Sa-ti  mai zic cum sta treaba?
Te-ai învățat, corect?
Te calca in picioare,te fut,că doar ești bleg
I-ai ajutat degeaba,că ei tot au plecat
De-al lor tu nu mai ești, tu ești doar un ratat
Ai stat,ai suportat,da'pana când,nu crezi
Că a venit și vremea când tu nu mai cedezi?
Nu te mai lași,nu taci,nu mai aprobi,zici "nu!"
V-ati​ bătut joc de mine,mi-ați aruncat sufletu'
Ca p'un gunoi,dar ce?Credeți că sunt robot?
Am și eu o viață,nu pot să mai suport
Credeți că nu-mi dau seama,că încă tot greșesc?
Că totuși eu fac bine,da-n schimb tot rău primesc ?!
Și nu,m-am săturat,nu va mai fac pe plac
Mă piș pe sentimente,nu mai înghit și tac
C-am fost luat de prost,de-atat de multe ori
Și doar când mă gândesc,parcă mă trec fiori.
S-a terminat, adio!Eu nu mai cred in voi
Îmi ridic sufletul de jos și mă șterg de noroi
Și parcă -ti vine sa tipi,sa te descarci,sa urli
Sa dai,sa te omori,să îți rupi dracu pumnii.
Cum dracu n-am știut că ăștia nu sunt oameni?
Sunt doar carcase goale
Cu minciuni și cu gheare
Te zgârie pe suflet,îți lasa urme adânci​
Si le umpli cu ură,parca ti vine să plângi
Când vezi ce-ai devenit,in ce te-au transformat
Când ai crezut în ei,ca un ultim ratat.

Strâng foaia la piept și plâng și mai tare.De ce a plecat?Am greșit eu?

*Byeol*

Sunt împinsă de la spate într-o mașină nu prea mare.
Dintr-o dată mă prinde o stare d-aia de părere de rău și parcă îmi vine să plâng.
"Nu o sa plângi Byeol.Nu acum."
Deja mergeam de jumătate de oră și o durere insuportabila se simțea din capul pieptului până în tâmple.
-Ăm.... băieți?Spun cat sa le captez atenția.Cred că o sa vomit.
-Nu pe mine,nu pe mine!tipa unul dintre ei .
-Va rog, puteți opri?Macar cinci minute?
-De ce?Ca sa fugi mâncând pământul?
-Daca aveam să fug,crezi că mai veneam cu voi?
-Hm, corect, corect.Dar tot nu oprim.

Am ridicat mâinile în semn de nedreptate și mi-am focalizat atenția spre cuțitul unuia dintre ei.Imi suflec mânecile și imi fac avânt spre cuțitul sau apoi îl trag din mana sa direct spre beregată.
-Opriti sau prietenul vostru moare,spun răspicat.Presupun că nu ați vrea o pierdere ca asta.
-Uu,ce pisicuța rea!spune cel de la volan, apăsând pe accelerație.
-Presupun că nici să tai nu știi,zice unul încercând să mă imite.
-Vrei să încercăm?spun și apăs pe lama cuțitului.Pe mine nu mă doare mana,da' pe el presupun că îl doare gatu',spun și arat cu capul spre viitoarea mea victima.
-Va rog...opriți mașina!spune băiatul când apăs și mai tare pe cuțit.
-Nu știu să tai huh?spun printre dinți și le arat mâna plină de tăieturi.
-Ok,gata cu joaca.Opriti mașina,spune băiatul din stânga mea.
Mașina se opreste cu zgomot iar eu simt cum stomacul mi se întoarce pe dos.Arunc cuțitul în brațele unui băiat și ies din mașină aplecandu-ma in momentul in care stomacul mi s-a contractat și am eliminat tot ce am băut.Mai bine că nu mâncasem nimic.Scuip pentru ultima oară și mă șterg cu mâneca hanoracului.Imi scutur instinctiv capul și apuc sticla de apa întinsă de un băiat.Imi clătesc gura si intru iar în masina.
-Deeciii...unde mergem?întreb cu un zâmbet larg pe față.
-Doamne,tu stii că tocmai ai fost răpită?
-Mie îmi pare mai mult a plimbare,spun entuziasmată.
-Mergem în munți.
-De ce tocmai acolo?întreb strâmbând din nas.
-Pentru că suntem criminali?întreabă ironic cel de la volan.
-Mind blown...spun în șoaptă și ma întorc pe o parte,cu gândul să trag un pui de somn.
-Nu dormii.Nu ai voie sa dormi.
-Hai serios?spun pe un ton rece.De când cu regula asta?
-De acum.Nimeni nu doarme.
-Atunci ce sa fac?
-Nu-mi pasă.Oricum nu mai ai mult de trăit,spune nonșalant și își aprinde telefonul.
-Cine-i tipa?întreb privind ecranul telefonului.
-Era...spune relaxat.Am omorât-o azi.
Incepe sa rada exact ca un psihopat apoi își întoarce privirea spre mine muscandu-si buza.
Se cunoșteau lacrimi în ochii lui.
-O iubeai?întreb încă privind ecranul.
-Mai mult decât orice.Dar ea nu simțea la fel.Am vrut sa o las sa plece...dar a spus că va anunța politia.A trebuit să o omor.
-Ai nevoie de o îmbrățișare?spun și îmi deschid brațele.
Acesta mă imbratiseaza strâns apoi își continuă activitatea pe telefon.
-Cum va cheamă?întreb eu.
-Conteaza?întreabă șoferul.
-Da.Vreau să știu cum va strig atunci când o sa mă omorâți,zic amuzată.
-Mhm,bine.Eu sunt LeeHyun.Cel le căruia era să ii faci fermoar la gat e  JaeHoon,șoferul e RaeBin iar cel din dreapta e SungJin. Altceva?
-Hmmm..da.Cat mai avem?întreb iar ceilalți incep sa rada.
-Aproximativ 2 ore, spune RaeBin.
-Pot sa dorm?il întreb pe LeeHyun.Imi e soomnnn!
-Iubesti sa dormi,nu-i așa?întreabă SungJin.
-Mai mult decât orice,spun apoi imi musc buza.

Mai mult decât orice îl iubeam pe Yoongi.

Lalalalalalalalalalala, happiness!Iară am stat aseară până târziu să fac versurile și nu am mai postat.Pare rău.Daaarr....*suspans hă* am postat acum yay!
Dacă am greșeli gramaticale să îmi spuneți,că am fost chioara și n-am văzut.
Daaarrr,pana la următorul capitol,eu am fost Dudă șiii...La revedere!
*L-am imitat pe Crostof muhaha*.