Buletin de Seul | Min Yoongi

Capitolul 30

„Hyung!" strigă Taehyung imediat ce intră în camera de hotel pe care Yoongi o menționase în mesaj.

Se pare că această cameră era mai mare decât se așteptase băiatul în mod inițial, fiind de fapt o sufragerie și un dormitor despărțite de un perete subțire. Din locul în care se afla el nu vedea pe nimeni în cameră, dar știa că Yoongi era acolo, așa că s-a dus direct spre locul în care era sigur că îl va găsi, adică în pat.

„Hyung, ce faci aici? De ce nu ești cu Kate noona? Credeam că te-ai împăcat cu ea." îl asaltă Taehyung pe brunet cu întrebări, dar Yoongi rămăsese inert, cu spatele la el. „Haide, știu că nu dormi." a insistat Taehyung, așezându-se pe marginea patului.

„Am zis eu vreodată că vreau să mă împac cu ea?" se întoarse într-un final Yoongi, cu o față obosită.

„Uhm, nu, dar ai gândit-o!" i-a întors-o Taehyung, arcuindu-și sprâncenele și având o față de știi că am dreptate.

Yoongi își dădu ochii peste cap, pufnind zgomotos și asta pentru că Taehyung avea în mare parte dreptate, brunetul se gândise de câteva ori cum ar fi dacă i-ar oferi lui Kate încă o șansă.

„Nu ne-am împăcat, Tae." îi răspunse el în sfârșit la întrebare. „De fapt, ne-am despărțit. Definitiv."

„Oh, nu mă așteptam la asta..." gândi băiatul cu voce tare, mutându-și privire de pe Yoongi spre mâinile sale împreunate. Era trist, asta pentru că știa că și prietenul său dorea ca această poveste să se termine altfel, iar situația în care era de fapt acum îl făcea să sufere. 

Fără a mai dori să dea și alte explicații, Yoongi se întoarse la poziția lui inițială, adică cu spatele la Taehyung, și încercă să adoarmă, mai ales că trebuia să se trezească următoarea zi foarte devreme.

Tentativa de a dormi îi fu întreruptă când brunetul simți mâna lui Taehyung în jurul taliei lui, iar pieptul băiatului lipit de spatele său, blondul încolăcindu-se mai mult în jurul trupului său firav.

„Taehyung, să știi că sunt două paturi în camera asta." cometă Yoongi, puțin jenat din cauza contactului fizic direct, băiatul fiind unul din oamenii cărora nu le place să fie atinși atât de mult.

„Știu, dar în momentul ăsta ai nevoie de o îmbrățișare bună." îi răspunse Taheyung șoptit, aerul expirat de băiat lovindu-se de ceafa lui Yoongi. „Noapte bună, hyung." spuse el închizând ochii și își mișcă puțin capul pe pernă pentru a găsi o poziție mai confortabilă, adormind în următoarele maxim 30 de secunde.

Yoongi se simțea ciudat în brațele băiatului, totodată gestul său parcă îl mai alină, era un sentiment frumos să știe că cineva ține la el și este acolo pentru el. Nu mai avusese parte de acest gen de interacțiune cu cineva de când se despărțise de fosta lui iubită, iar sentimentul îi devenise deja străin de atunci.

Obosit peste măsură, brunetul se lăsă și el purtat încet de magia somnului, căldura emanată de corpul lui Taehyung intensificându-i starea de somnolență.

__________

„Ce naiba face fata asta?" se întrebă Hannah, luând altă gură din pastele pe care le preparase.

Vorbise cu Kate puțin după ora 9, dar ceasul bătea acum aproape de 11, iar fata încă nu se întorsese acasă, deși îi spusese Hannei că va mai sta doar câteva minute la cafenea.

Hannah se uită lung la ecranul telefonului, apoi apăsă pe contactul lui Kate și o apelă.

„Numărul apelat nu poate fi contactat. Vă rugăm reveniți."  se auzi din difuzor vocea robotului.