Glorious purpose

Otis are un fund gras

Buna ziua
,stimati concetateni ai acestei comunitati de vis numita ,,Wattpad".
Am lipsit prea mult din vina asa numitelor examene(de care inca nu am scapat) si sunt gata sa va prezint inca un capitol din minunata mea fantezie inceputa pe la prea putini ani.

*ma scuzati putin,trebuie sa ma intorc la ultimul capitol sa vad cum dracu se termina ca sa continui*

*si cand m-am intors,m-am intorc cu mai multa cunostiinta generala la nivelul injuraturilor asa ca tineti-va bine*

*nu imi mai amintesc ce as fi vrut sa se intample asa ca aceasta chestie ia o intorsatura*

Mi-am deschis obloanele spre majestica priveliste a tavanului sculptat detaliat si pictat migalos de deasupra mea.

M-am frecat zdravan la ochi si am avut intentia saa rasucesc putin sa vad ce face companionul meu loial,dar m-am razgandit spre a mai avea ,,inca 5 minute".

Nu stiu ce ma deranja mai mult,ca sunt in alta lume sau ca tavanul ala era prea inalt si imi dau seama de chinul prin care cineva a trecut sa il finiseze.Mi-l si imaginez pe Odin cu mainile ridicate ore in sir pe o scara prea mare pentru statura lui pitica,cerandu-i disperat fiului sau pensula de 2' nu de 3'.

Dupa cele 5 minute transformate in o ora sau ceva,mi-am indreptat atentia spre Tom,care nu era acolo.Fantastic.

Langa usa erau pregatite pentru mine o rochie din aia de printesa,lunga,un autiu cu albastru deschis,brodata cu diverse modele complicate.Daca Asgardul crede ca ma poate face sa port rochie,atunci sa se duca dracu.

Nu stiu care e scarba care a pus rochia aia acolo,dar sigur este o scarba foarte silentioasa pentru ca nu am auzit cand a intrat pe usa.

In rest,am ramas in hainele de ieri si am luat din govul stins un carbune nefărâmițat prea rau,cu care mi-am facut machiajul de razboinic in fata unei ogliniz la fel de stiintifico-fantasmagorica ca restul incaperii.Daca as lua macar cate ceva de aici m-as pune bine cu camatarii.

Aratam perfect,daca prin perfect intelegeti o persoana mahmura in hainele de ieri si vopsita in negru pe la ochi sa ascunda din cearcane.
Exact asa.

M-am incaltat in fancy bacancii mei si am iesit pe usa,mai bine nu ieseam,sa-mi bag picioarele.

Pe culoarul inundat in lumina calda a diminetii*tuseste*pranzului -ca atunci ma trezesc eu- "Der" soptea,cautand "Murrrr"(sora-sa daca nici voi nu mai tineti minte ce dracu se petrece),ea raspunzand extrem de satisfacuta "Derrrr".
Copii "Murder" fara pupile sunt preferatii mei.Ma intreb cat suc de mere de la non-stopul din Iad iau pe unul.

I-am ocolit un mod politicos si mi-am continuat drumul spre a il gasi pe Tom si a pleca acasa din ciudatimea asta de lume.

Am facut cateva stanga-dreapta prin coridoarele nesfarsite pana cand am ajuns la balconul luminos de unde  luat mâța aia,care,ultima data cand am verificat,era tot in camera.

Acum mai trebuia sa merg in fata cativa kilometrii si bam-sala tronului,nu ca ma asteptam sa imi vad tovarasul pe acolo,dar stiam locatia asa ca macar sa avung undeva unde stiu.

Am mers ca un arab prin Sahara (Sahara in araba inseamna desert,deci arabii au numit desertul Sahara-Desertul desert *obviously*),fara apa mult timp,dand cate un buna-ziua pe aici,un sarut-mana pe acolo si cam asta a fost treaba.Mi-am atins destinatia,dar conform norocului meu zero,nu era nimeni acolo.Gen,nimeni-nimeni.

M-am facut comoda(nu noptiera sau dulap) pe tron,gandindu-ma ce pff,ce dracu se poate intampla.

Bolovanul din care era sculptat era rece si incomod,dar mi-am pastrat calmul si am stat pe acolo,posibil o ora,doua pana cand am auzit pasi.De fapt,nu i-am auzit ca Maria-mea adormise deja.