49.Ca in vremurile bune

Start from the beginning
                                    

"Harry a fost prins de Arthur, unul din rivalii lui si cand am ajuns acolo era pe moarte. Mainile sale erau reci, abia daca mai respira, iar-" buza de jos incepuse sa imi tremure, prevenind lacrimile.

"Julie! Imi pare atat de rau ca nu am fost langa tine!" spune Ash, punandu-si bratele in jurul umerilor mei si tragandu-ma intr-o imbratisare stransa.

"Eu am fost cea care te-a indepartat." murmur, simtind cum cateva lacrimi mi se prelingeau pe obrajii.

"Nu trebuie sa imi mai povestesti nimic!" 

"E in regula." spun, indepartandu-ma si reluandu-mi pozitia initiala.

"Omul asta are o influenta gigantica asupra ta." zambeste, luandu-mi mana intr-ale ei.

"Daca prin influenta vrei sa spui ca am impuscat un om, am plans cat nu am facut-o toata viata, am suferit la fel de mult, am intrat intr-o inchisoare de psihopati, era sa ma arunc de pe un pod cu motocicleta, am rupt relatia cu tatal meu -pentru ca e doar un nemernic-, am fost prada lui Andrew si a fratelui sau -si inca nu sunt sigura ca am scapat de el-, mi-am facut tatuaje si am fumat..." m-am oprit, tragand aer in piept.

"Si pe langa toate astea, am invatat sa il inteleg, sa il tin aproape si sa il iubesc. Am invatat ca nu pot avea incredere in nimeni, atat timp cat ei pot juca alte carti pe la spatele meu. Am trecut prin atatea lucruri impreuna, incat simt ca nu o sa se termine niciodata. Simt ca pentru asta am fost adusi impreuna. Sa trecem peste toate, usor, dar de cele mai multe ori greu. Pot spune ca e barbatul visurilor mele, chiar daca nu am visat niciodata la un cavaler intunecat."

"Si toate astea pentru ca te-a vazut la cantina..." mormaie Ash, cu o privire uimita.

" "E un ciudat!" "Ma sperie!" " ma imita ea cu vocea pitigaiata.

"Iti sclipeau ochii si transpirai de fiecare data cand il vedeai." rade ea, asezandu-se mai bine pe canapea.

Am zambit, imaginile derulandu-mi-se in minte si simtindu-ma ciudat de usurata.

"Nu poti sta departe de el, asa-i?" intreaba, facandu-mi semn spre ecranul telefonului ce lumina in buzunarul meu.

"Nu vreau sa o fac. Este... obsesia mea. Dorinta mea. E tot ce am nevoie. E al meu." am spus, lasandu-ma coplesita de emotii.

"Nu credeam ca o sa te aud vreodata vorbind asa despre un baiat." ranjeste, ridicandu-se de pe canapea si ridicandu-si usor pantalonii de pijama.

"Nici eu." spun, simtindu-ma ca si cand as fii aberat tot timpul asta.

"Si ... ia zi, e bun la pat?" ranjeste din nou, ridicand o spraceana.

"Ei bine," am inceput, nestiind ce sa zic, dar raspunsul fiind evident.

"Doamne, cred ca e zeul sexului!" raspunde ea pentru mine, vazand ca probabil ma camuflasem cu canapeaua care era de un rosu aprins.

M-am ridicat si eu de pe canapea si am urmat-o pe Ash in bucatarie. Am scos cate ceva din frigider, apoi am sfarsit prin a comanda pizza. M-am simtit extrem de ciudat sa dezgrop tot ce se intamplase de cand l-am intalnit si intr-adevar se intamplasera destul de multe. Nu ii dadusem detalii despre inchisoare sau despre felul in care l-am impuscat pe Andrew si ma bucur ca nu a insistat.

 "Spui ca ai amanat cursurile un an?" intreaba, indesandu-si  o mana de popcorn in gura.

"Nu as fi facut fata cu tot ce s-a intamplat."

"Te cred." ma aproba ea, dand din cap.

"Si, cum mai e viata ta?" intreb, luand ultima felie de pizza din cutie.

He's so strange...-  I.His EverythingWhere stories live. Discover now