44.Invitatie la Birmingham

2.8K 118 3

JULIE'S PART. 

Am simtit bratele lui Jaden strecurandu-se pe sub genunchii mei, iar in momentul urmator eram in aer, sustinuta de forta lui. Am incercat sa ma misc, sa ii spun ca pot sa merg si singura, dar ma minteam pe mine insami si corpul nu imi raspundea. Eram cazuta intr-un somn adanc, ma simteam ca si cum... eram treaza in somn.

Cand caldura emanata de corpul masiv al lui Jaden, mi-a parasit pielea aproape inghetata, am icnit, incercand sa-mi ridic privirea spre el. S-a indreptat de spate,  intorcandu-se cu fata in directia opusa mie si a inceput sa scotoceasca prin sertarele a ceea ce parea un birou din lemn de paltin. 

"Bea asta." mi-a ordonat pe un ton cumva lipsit de autoritate, intinzandu-mi un pahar in care se dizolva o pasita.

Stateam pe o canapea mare, in stil gotic, cu picioare in gheare de lemn si acoperita de catifea rosie. Am intins mana increzatoare, cambrandu-mi degetele pe pahar, iar cand Jaden i-a dat drumul, paharul mi-a alunecat printre degete ca si cand nu l-as fi tinut. Respiratia mi s-a oprit pentru o secunda, asteptand sa aud sunetul sticlei sparte pe podea, dar cand m-am uitat din nou la mana lui Jaden, am observat paharul ce acum il sustinea in cealalta mana. 

"Nu e la fel de usor ca sticla, e cristal." zice, si am putut simti o urma de bunatate si relaxare in vocea lui groasa.

Si-a pus palma libera pe unul din umerii mei, ridicandu-ma incet de pe bratul dur al canapelei, pe care stateam cu capul. Asigurandu-se ca stau bine, mi-a asezat una din pernutele decorative negre, pe care nu le observasem, la spate. Prinzandu-mi barbia intre degetele sale si ridicand-o incet, mi-a pus arcuirea paharului intre buze, indemnandu-ma sa beau. 

Gustul amar al apei, ce prisese o culoare de un galben-pal de la pastila efervescenta, mi-a inundat parca tot corpul. Cand am realizat ca inchisesem ochii, strangandu-i puternic din cauza gustului insuportabil; i-am multumit Barbosului ca nu am scuipat lichidul inapoi in pahar. 

Simtindu-ma stanjenita, am privit cum Jaden punea paharul pe biroul lat, aruncand inapoi in sertar flaconul argintiu cu pastile. Am clipit repetat, sigurandu-ma ca sunt treaza, apoi mi-am adus incet, mainile in poala. 

Expresia lui era indescifrabila, iar gura lui nu schita nimic. Avea o figura neutra, pana am vorbit:

"Steroizi?" intreb slabita, foindu-ma si  incercand sa destind atmosfera usor tensionata.

"Calciu." raspunde simplu, intorcandu-se spre mine si rezemandu-se de birou.

Rozandu-mi obrazul pe interior, am incercat sa imi amintesc ce se intamplase. Un fior mi-a strabatut sira spinarii cand imaginea fetei lui Louis mi-a revenit in minte. Am inghitit in sec, procesand ce se intamplase; nu greu, dar incet si sigur. 

Cand mi-am ridicat privirea speriata spre Jaden, m-a privit surprins pentru o secunda, dar si-a reluat imediat expresia impenetrabila de gangster negociator. Palmele au inceput sa-mi furnice si am simtit nevoia sa le strang in pumni si asa am si facut.

Cateva picaturi mi-au umezit palmele inclestate si am inchis incet ochii, lasandu-le sa curga din abundenta. Inima mi-a tresarit, iar in momentul urmator eram in picioare cu ochii larg deschisi spre Jaden, care ma privea cu o urma de perplexitate.

Nu mi-am dat seama daca reactia mea l-a surprins, dar pe mine sigur da. Ochii i se igustara usor, dar in rest, trasaturile ii ramasera impasibile. O vibratie l-a facut sa tresara inexplicabil de incet, iar muschii i-au devenit proeminenti prin materialul sacoului de un gri intunecat, pentru o secunda. 

"E bine." a mormait, raspunzand intrebarii ce mi-a strabatut inima, privind ecranul telefonului supradimensionat pe care l-a scos din buzunarul interior sacoului scump.

He's so strange...-  I.His EverythingWhere stories live. Discover now