57.Incomplet

1.1K 93 13

JULIE'S PART.

M-am ridicat din pat ajutata de Rob si am tras aer adanc in piept, indreptandu-ma spre usa in urma lui. Clanta s-a lasat in jos inainte sa o atinga si am simtit cum imi pica cerul in cap atunci cand Arthur a intrat val vartej pe usa cu un pistol in mana pe care i l-a lipit doctorului de frunte intr-o fractiune de secunda. 

Mainile incepusera sa imi tremure iar imaginea devenea incetosata. M-am lasat usor in dreapta, rezemandu-ma de unul din dulapurile scunde si am incercat sa imi mentin respiratia regulata.

"E ultima ta miscare Brooke!" maraie Arthur, impingandu-l in perete si prinzandu-l de gat, fara sa miste pistolul.

"N-nu face asta!" murmur, fara sa imi ridic privirea spre cei doi.

"O sa lesine!" ii striga Rob in fata, impingandu-l si prinzandu-ma de brat.

Echilibrul s-a lasat din nou in picioarele mele ajutandu-ma sa ma mentin dreapta. Camera se invartea cu mine si tanjam ca bratele mari si puternice din visul meu sa ma inlantuiasca intr-o imbratisare stransa si protectoare; sa ma incalzeasca in ciuda frigului care ma cuprinsese dintr-odata. L-am prins pe Rob de jacheta, strangand din ochi in incercarea de a-mi limpezi gandurile.

Tocmai  speram ca un vis sa devina realitate. Ca acea persoana sa apara de nicaieri si sa ma imbratiseze? Nu stiu ce vor oamenii acestia de la mine sau de cine ar trebui sa imi fie frica! Subconstientul ma inghiontea, iar personalitatea mea era si ea suparata. Cand deschid ochii, Arthur ma smulge din stransoarea lui Rob.

"Ajut-o sa se aseze, o sa ii injectez calciu." spune, parand destul de incordat, iar Arthur, spre surprinderea mea, face exact cum ii este spus.

"Pregatiti masina. Plecam." maraie Arthur la telefonul pe care nici nu stiu cand l-a scos.

Cand acul mi-a patruns pielea abdomenului, am simtit imediat substanta imprastiindu-se cu duritatea unei doze de fier aplicate cu o bara. Am strans din dinti, inghitind in sec, iar cand durerea s-a diminuat, am expirat zgomotos.

Doctorul s-a retras la dulapul scund pe care avea ceva instrumente, iar Arthur m-a prins ingrijorat de mana, privindu-ma in ochi, dar am ezitat sa ii gasesc privirea de criminal ce ma facea sa ma infior de fiecare data cand ma uitam la el. 

Privindu-l pe Rob cum se apropia de Arthur cu o alta seringa in mana, m-am panicat, facand ochii mari, dar aerul a ezitat sa imi atinga corzile vocale. Arthur mi-a dat drumul la mana, impingandu-l si prinzand rapid seringa al carei ac abea daca se infipsese in pielea gatului sau, aruncand-o pe gresia rece.

S-a intors cu o privire de ucigas spre doctor, coloana sa trosnind usor din cauza miscarii bruste. apoi si-a dus mana la spate, scotand revolverul pe care il tinea in mana cand intrase si apasand fara inhibitii pe tragaci.

Din gura lui Rob a inceput sa se scurga de sange si stiam sigur ca glontul ce i-a perforat coastele ajunsese la unul din plamani. Pe jacheta sa alba isi pusese amprenta faptul ca fusese nimerit nu departe de inima si stomacul mi s-a strans ca intr-o menghina, la fel ca si inima. Ma ridicasem in sezut socata, simtind cum incep sa tremur din nou din toate incheieturile. Totul parea ireal. O scena dintr-un film ce s-a derulat in slow motion in fata ochilor mei.

Lacrimile au inceput imediat sa curga si imi puteam da seama exact de ce: pentru faptul ca imaginea lui Arthur impuscat in cap, pe podeaua acestei incaperi, mi-a strafulgerat mintea cand Rob s-a prabusit inconstient la podea.

Toate intrebarile posibile imi invadau mintea si nu imi ofereau timp sa ma gandesc la ele pe rand, asa ca le inghesuiam pe toate acolo fara sa astept vreun raspuns. Era singurul fel in care parea sa nu innebunesc. 

He's so strange...-  I.His EverythingWhere stories live. Discover now