8.Chicago si ceva mai mult

5.4K 201 0

HARRY'S PART.

Stateam pe marginea patului cu poza in mana si cu cealalta mana imi sustineam capul. Puteam sa merg sa il ajut pe Jaden cu ceva si sa imi treaca,dar nu. Nu puteam.Imi era imposibil sa ma misc.Nu am ridicat palma niciodata la o femeie,indiferent de situatie. Dar simt ca sunt un idiot. In primul rand nu trebuia sa las cutia acolo si in al doilea rand nu trebuia sa reactionez asa. Stiam ca odata si odata tot trebuia sa-i spun,dar in ciuda priviri intunecate pe care i-am aruncat-o,as fii mers sa o iau in brate si sa ii povestesc mai multe.

Furia pune stapanire pe mine foarte ursor,mai ales cand e ceva legat de amintiri sau de copilaria mea mizera. Mama a fost mereu langa mine si m-a iubit asa cum nimeni nu a facut-o vreodata. Era o femeie inalta,svelta cu parul saten si cret,exact ca al meu. Ochii ei erau verzi,iar zambetul ei era unul ce se impleticea usor cu doua gropite,exact ca ale mele.  Vocea ei era una blanda,ce imi maingaia urechile de fiecare data. Dar si-a ales barbatul care i-a facut viata un calvar. In fiecare zi o vedeam plangand si in fiecare seara avea alte vanatai. 

Mi-am promis ca nu o sa ridic mana niciodata la o femeie,acum 9 ani , la inmormantarea mamei.Nu mi-au ramas prea multe dupa moartea ei. Iar dupa cateva luni recunosteam faptul ca imi era al dracu de dor de ea,dar nimic nu o putea aduce inapoi.

Am incercat sa-mi formez o viata si sa tin cont de sfaturile ei. Sa obtin ce vreau,sa nu imi bat joc niciodata de o fata impotriva vointei ei si sa nu uit faptul ca ea mi-a oferit cu succes o educatie,asa cum a avut posibilitatea. Mi-a spus ca o sa ajung la o varsta unde o sa trebuiasca sa iau deciziile singrur. Imi spunea ca o sa intalnesc o fata,care o sa imi ajunga la suflet doar prin felu ei de a fii si probabil asta s-a si intamplat. Am ajuns sa tin la Julie ca la nimeni altcineva. Si coincidenta de nume ma facea sa o ador si mai mult.

Juliette...

Am hotarat sa merg la ea.Sa ii explic. Sa-i cer scuze pentru iesirea mea de mai devreme,dar nu am putut. Stiam ca o sa-mi taie picioarele momentul cand o sa ma vada si o sa-mi spuna probabil ca i-am ascuns toate astea cu un scop,altul decat cel adevarat.Facea mereu ce ma asteptam mai putin si imi placea asta.

Am curatat mizeria facuta in camera si m-am asezat in pat uitandu-ma la tavan. Mi-am pus o mana sub cap,iar pe cealalta am intins-o peste locul unde dormea Julie. M-am foit pe toate partile,dar imaginile care imi invadau mintea ma distrugeau pe dinauntru.

Vedeam umbra tatei, cu o sticla de bautura in mana, ce ridica palma asupra mamei,apoi o lovea brutal. Erau imaginile pe care le-am vazut 5 ani la rand din dulapul din sufragerie. Tot ce puteam sa fac cand tata era beat,era sa ma ascund si sa plang,sperand sa se termine cat mai repede calvarul. Pana intr-o zi cand l-am apucat de brat si i-am spus :

"Sa nu indraznesti sa-mi mai lovesti mama vreodata,monstrule!"

Si-a intors privirea sa lui intunecata si ochii lui injectatii de la atata alcool,spre mine si m-a impins,doborandu-ma peste masuta de sticla si lasandu-ma sa zac in cioburi. Telefonul a inceput sa vibreze si m-a scos din abisul amintirilor. Am sperat sa fie Julie,dar am sperat prost. Era Zayn. Nu stiam daca sa-i raspund sau nu...Am lasat telefonul sa sune pana s-a inchis,apoi a sunat din nou si i-am raspuns.

"Styles!" a urlat el

"Zayn,ce se intampla!?"

"Vino cat poti de repede la mine acasa. Asteapta jos. Trebuie sa mergem undeva." a spus el serios.

"Ce e asa de important?" 

"Taci si vino odata!" a urlat el din nou si a inchis telefonul.

M-am lasat pe spate, ridicand picioarele si am sarit din pat. Mi-am dat tricoul jos si am luat altul din dulap pe care l-am imbracat in timp ce urcam in masina. Am calcat acceleratia pana la refuz,sperand ca nu se intamplase nimic rau. Cand am ajuns aproape de blocul lui Zayn, am stins farurile,vazandu-i pe cei din banda lui Bruno facandu-si aparitia. Am parcat la vreo 20 de metrii departare si l-am sunat pe Zayn.

He's so strange...-  I.His EverythingWhere stories live. Discover now