Alice Rose (O Întâlnire Neașteptată 2)

Visul

Nu dura mult si am adormit. Eram singura intr-un luminis. Luna plina si fermecătoare era deasupra mea. Nu mai era nimeni cu mine, doar iarba si doua-trei flori din cand in cand. Ce puteam face decat sa înaintez. Înaintez si înaintez pana zaresc o padure. Parea prietenoasa, si arata ca cea in care m-am ratacit. Intru, sperand ca de data asta sa nu ma mai pierd. Fac aceleasi miscari, adica înaintez. Deodata, padurea se termina si vad un bloc parasit. Mai merg putin si vad o multime de blocuri vechi, parasite. Era un oras. Un oras de mult uitat. Am inghitit in sec si am inceput sa explorez locurile. Am intrat intr-o casuta. Nu era nimeni. Pe perete era o fotografie zgariata, probabil a fostilor proprietari. Masa din bucatarie era rasturnata. Pe pereti erau multe zgarieturi. Brusc, nu ma mai simt singura. Ies repede din acea casa si fug cat ma tineau picioarele. Cine ma urmarea era rapid. Foarte rapid. Semana cu un vampir sau un vârcolac. "Si acum ce ma fac?!" imi spuneam. Brusc, vad pe cineva langa mine. Era persoana de care fugeam. Acesta ma prinde de incheietura.
- Hei! Eu sunt Derek.
- Iar eu Alice!
- De ce ai venit in casa mea?
- De unde era sa stiu ca e casa ta?!
- In fine, nu prea cred ca e cel mai bun mod de a incepe un dialog.
- Cred si eu.
- Auci...
- Ce?
- Rasare soarele.
- Si...?
- Nu pot sta in prezenta soarelui. Sunt un vampir.
Isi ia la revedere de la mine si pleaca. Imediat ce a plecat m-am trezit si eu. "Acesta il pun in topul celor mai ciudate vise! " mi-am zis in sinea mea. M-am ridicat usor din pat. Merg in bucataria hotelului si imi pun pe o farfurie ceva de mancat dimineata. Dupa putin timp, il vad venind spre mine pe Blanket.
- Buna, Blanket! Te-ai trezit?
- D-d-a-a! spune spune acesta printre căscaturi.
- Dar este abia 8:30 ceasul. Cum de nu mai dormi?
- Am auzit zgomotul arcurilor unui pat si m-am trezit.
"M-am si miscat in somn?" ma gandesc. "E clar. Cel mai ciudat vis al meu!" imi spun in gand.
Acesta se aseza la masa si manca lapte cu cereale.

*dupa o ora*

S-au trezit toti. Dupa ce fiecare si-a mancat micul-dejun, am mers in camera noastra si ne-am hotarat sa vizitam un castel din apropiere.
Ne-am îmbrăcat putin mai elegant si am plecat. Dupa aproximativ 30 de minute de mers cu masina am ajuns.
   - E asa de inalt! spune Blanket.
   - Pai, este un castel, fiule! ii raspunde Michael.
   - Eu zic sa intram! spun imediat.
Am intrat. Prima camera era cu schita castelului si cu cateva momente din lupta. A doua camera era plina cu îmbrăcămintea soldaților  si arme. In a treia camera era cu îmbrăcămintea reginei si cea a regelui, intr-un fel de vitrina, si 2 manechine care purtau acele haine. In a patra cameră era îmbrăcămintea gardienilor, tot intr-un fel de vitrina, iar langa cateva manechine. Bine, cel putin asa credea Blanket pana s-a dus langa un bărbat si a incercat sa ii imite privirea crunta. Bărbatul, ca sa ii arate ca are suflet si nu este un manechin a tusit tare. Blanket s-a speriat atât de tare incat intr-o secunda a facut 10 pasi. Michael l-a apucat de umeri si am plecat si din acea camera.

*cateva ore mai tarziu de vizitat camerele castelului (la hotel)*
 
      - Daca stiati ca acela este defapt un om si nu un manechin puteati sa imi spuneti si mie. spune Blanket mai mult amuzat de cele intamplate decat iritat.
      - Voiam sa te lasam pe tine sa iti dai seama, fratioare. spune Prince razand. 
  "Doamne, cat de amuzanti pot fi. Cu ei sigur viata nu este plictisitoare." imi spuneam in gand, scotand la iveala un zambit strengar. Michael se apropie de mine si imi da un pumn amiceste in cot. Eu ma frec putin la locul lovit, incercand sa par ranita.
      - Te-am lovit? ma intreaba Michael cu un zambet in coltul buzelor.
      - Nu. Vreau doar sa ma alint putin. Sa ma comport ca un copil, iar. spun alintandu-mă si cu o gropita in marginea buzelor.
      - Vai, cineva vrea sa fie iar un copil? spune Michael zambindu-mi dulce si sincer.
      - Da, vreau. spun luandu-l de gat.
      - Nu pot sa te fac iar copil, dar...
      - Dar ce? spun entuziasmată.
      -  As putea sa iti dau. imi spune inmanandu-mi un yoyo cu un ursulet rosu pe o parte, iar pe cealalta parte o buburuza rosie, amandoi cu doua fete zambitoare.
     - Oh, Michael. Esti asa de generos. Dar sincer, nu mai stii ca cel mai bun yoyo al meu m-a tinut doar una sau doua zile.
     - Da, da, nu am uitat. Dar atunci erai mica. Acum esti adult. Plus ca Blanket este expert la yoyo-uri.
     - Serios, Blanket? il intreb pe mezinul familie.
     - Dap. Bine, nu ca ar fi ceva cu care ma laud, dar da.
     - Lectia unu, va rog! ii spun lui Blanket.
     *dupa cateva ore*
 
       - Sunt sigura ca acum nu o sa ma mai tina doar o zi sau doua yoyo-ul. spun entuziasmată, stricand linistea.
       - Off... De acum nu mai pot sa ma iau de tine cand te plangi ca nu mai ai yoyo, nu? imi spune Rosalie.
       - Dap. spun atingând-o pe nas, făcând un "POP".
       - Mi-ai facut pofta de floricele. spune Rosalie.
       - Si tu mie de film. ii spun lui Rosalie.
       - Pai... Hai la film. spune Blanket.
       - E cam imposibil, fiule, sa mergem la cinema chiar acum, aici. ii spune Michael lui Blanket.
       - De ce? Este unul in drum spre piscina.
       - In acest hotel? intreaba Paris.
       - Da. Cat timp voi mergeati grăbiți la piscina, eu mergeam mai incet, deoarece am vazut un cuplu iesind dintr-o încăpere, probabil cinemaul, cu doua cutii mari de popcorn.
       - Asta înseamnă sa fii atent. spune Michael.
        - Pai... Hai la cinema! spun repede.
    Ne-am imbracat repede in ceva decent si am plecat la cinema, de această data nu la fel de grabiti, reusind sa observam lucrurile din jurul nostru.
.
.
.
.
.
.
.
.
_________________________
  
    Hei, dragi mei, ce faceti? Imi pare rau ca am postat atat de tarziu, dar scoala asta, cum o cresti, asa o ai.  Prin aceasta fraza am vrut sa spun ca am multe, dar multe teste, printre care si evaluarea națională din clasa a VI-a.  Ahhhh!!!! Sper ca voi sunteti bine si ca ati avut o săptămână minunată!!!  KISSES!!!
:*   *_*