Alice Rose (O Întâlnire Neașteptată 2)

In padure

Am plecat in padure. Dupa 20 de minute de mers pe jos am ajuns in padure.
Totul era exact asa cum mi-am imaginat.
Cand am ajuns parca o multime de flori multicolore, parfumate si viu colorate ne intampinau la intrarea in padure. Am intrat. Deja ne simteam mai relaxati. Tot ce puteam face era sa înaintăm si sa privim uimiți peisajul.
Din acest peisaj, parca rupt dintr-un basm, nu puteau lipsi caprioarele care sa isi arate talentul la sarituri.
Cantecul vesel al privighetorilor si suieratul izvorului completau acel tablou splendid.
Veveritele harnice si pasarile cu pene viu colorate parca le dadeau copacilor o pata de culoare.
Totul era asa de frumos, incat credeam ca ma aflu in lumea mea. Credeam atat de mult asta, incat nu am mai trait in prezent... Si ghiciti ce... M-am pierdut! "Perfect! Asta trebuia sa se intample acum! Sa ma pierd in padure!" tipam de nervi. Mi-am scos telefonul sa sun pe cineva, sa nu mai fiu singura, dar cum era de asteptat... Nu aveam semnal! "Altceva?" m-am gandit.
M-am intors, sperand sa gasesc drumul de unde am venit. Mergeam cu pasi repezi, deoarece imi era foarte frica. Ajung intr-un final la intrarea in padure. La locul cu o multime de floricele. Ma uit in stanga si in dreapta, sperand sa ii gasesc si pe restul. Era o liniste adanca. O liniste înmormântala. Acum nici pasarelele nu mai ciripeau. Iar linistea a fost distrusa de o chemare.
- Alice!!! se auzi vocea îngrijorată a lui Rosalie.
- Alice!!! se auzi si Prince.
- Alice!!! striga si Paris.
Ma indreptam spre ei. Intr-un final i-am gasit.
- Esti exact ca la facultate! imi spune Rosalie.
- Uimita de peisaje frumoase? o intreb eu.
- Nu... Cu capul in nori. spune ea amuzata de situatie.
- Foarte nostim! spun eu sarcastică, dar nu ma pot abtine si rad.
In cele din urma, am plecat spre cazare. Tot drumul nu am zis nimic. Cand am ajuns in camera am spart gheata si am spus:
- De acum încolo nu voi mai merge niciodata in paduri!
- De ce? Ti-e frica ca iar te pierzi? ma intreaba Rosalie.
- Poate. ii raspund.
- Dar nu conteaza ca te-ai pierdut. Important este ca te-am gasit înainte sa te întâlnești cu vreun animal! spune Michael.
- Corect! aproba Paris.
Dupa aceea, am coborat la restaurantul cazarii sa mancam de pranz. Toata lumea si-a comandat cate o portie de cartofi pai cu peste prajit numai Michael nu. El si-a comandat mancare mexicana. Dupa ce am terminat de mancat am mai stat de vorba. La un moment dat, m-am dus la o chelnerita sa imi aduca la masa o sticla de Pespi-Cola. Dupa 1 minut aceasta se intoarce cu sucul. I-am multumit politicos, iar după acea a plecat. Michael a observat sticla. Am inceput sa fredonez. Fredonam melodia din videoclipul "Pepsi-Cola". Dupa cateva minute bune de vorbit am mers in camera.
Fiecare s-a pus in patul sau. Am stat cateva minute uitandu-ma in sus, la tavan, fara sa ma gandesc la nimic. La un moment dat mi-am luat telefonul si am inceput sa il butonez. Am intrat pe Instragam si dadeam scroll in continuu. Poze simple si plictisitoare dupa poze simple si plictisitoare, pana cand vad o poza cu Michael. Era o poza funny cu el.

M-a bufnit rasul imediat ce am vazut-o. Toata lumea a inceput sa se uite la mine ciudat. Se uitau mirati unii la altii de parca ar fi auzit un zgomot straniu in casa.
- Ce ai? ma intreaba intr-un final Rosalie.
- Eh... dar nu apuc sa termin propozitia ca ea imi smulge telefonul din mana.
Nu zice nimic, doar zambeste si se uita la Michael, care habar nu avea de ce se intamplase.
- Hei! Da-mi telefonul! tip la Rosalie iritata la fel cum faceam si la facultate cand imi lua lucrurile.
Imediat ce am zis asta mi l-a dat. Dupa ce s-a asezat langa Prince, adica unde statea pana in acel moment, cei doi au inceput sa susoteasca ceva si sa chicoteasca. Dupa aceea, au urmat ore lungi de tacere.

*câteva ore mai tarziu*

Pe la ora 19:00 am coborat sa luam cina. Fiecare a comandat ce i se parea mai delicios. Dupa ce am terminat de mancat am mai stat de vorba precum si la pranz. Cam pe la ora 20:30 am mers in camera, asezandu-ne confortabil in pat, fiecare facand ce voia. Orele au trecut chiar foarte repede. Pe la ora 22:00 a venit Mos Ene pe la ochii mei, aducând cu el praful magic pentru somn.
.
.
.
.
.
.
.
.
____________________________

Vai, vai, Alice! La ce te gandeai? In fine, asta nu este important, ci faptul ca am postat un capitol nou. Sper ca v-a placut si ca o sa ma urmariti in continuare! Va pup dulce si va doresc o vineri minunata! :*  *_*