Lista Popularitatii

19. (+A/N : O EXPLICATIE)

RECAP CAP. 18 : La bal, planul baietilor s-a pus in miscare. Riva a aflat ca Matt, Carter si Tyler au tradat-o. S-a certat cu Jace pentru ca el stia totul, dar nu i-a spus nimic. Bethany o uraste si a promis ca o sa ii faca viata un calvar.

As fi vrut ca totul sa fie un film.

Ca dupa tot ce s-a intamplat, sa apara un ecran negru si ''cateva luni mai tarziu'' sa apara scris pe el.

Dar au trecut doar doua saptamani.

Nu am mai vazut-o pe mama acasa de cateva zile. Mi-a lasat un bilet cum ca e plecata ''cu afaceri''.

Pff. De parca nu as sti la ce se refera prin asta.

Pe Bethany am vazut-o pe hol, dar privirea ei nu a intalnit-o nici pentru o clipa pe a mea. Nu ca as fi vrut.

Nu i-am vazut pe Matt, Tyler sau Carter prin scoala, dar tinand cont ca in pauzele de pranz mancam in sala goala de pictura, unde profa a fost indeajuns de amabila sa ma lase sa o folosesc, nu ma surprinde prea tare.

Iar Jace...

Jace e o cu totul alta poveste. Am incercat sa evit sa ma gandesc la el. Pe de-o parte, stiam ca nu ar avea rost sa imi irosesc gandurile pe el. Pe de alta parte, de fiecare data cand imi aminteam de el, simteam un gol in stomac de parca cineva imi impletise intestinele.

Ew, Riva! Ce naiba!

Mi-am dat ochii peste cap la propriul gand.  Incepusem sa port conversatii tot mai ciudate cu mine insami.

Cu alte cuvinte, eram mai singura ca niciodata.

Cu jumatate din liceu aruncandu-mi priviri urate pe hol si cealalalta jumatate uitanduse la mine de parca le facusem vreun favor, eram surprinzator de calma.

In ultimele zile, puteam parca sa ii simt privirea lui Bethany fixata pe mine. de parca ochii ei reci aruncau gheata in spatele meu. Dar cand ma intorceam, ea nu ma privea niciodata.

Recunosc, imi era frica.

Nu aveam niciun prieten, nici macar cu mama nu puteam sa vorbesc pentru ca aparent nu eram destul de importanta incat sa imi raspunda la zecile de mesaje vocale. Acelasi lucru se aplica si pentru tata.

Am inspirat adanc si mi-am inchis ochii, rezemandu-mi capul de peretele clasei. Nu imi adusesem mancare azi si chiar daca era pranzul, pofta de mancare era ultimul lucru pe care il simteam in momentele alea.

Respiratia mea se auzea zgomotos in sala de clasa linistita si pentru un moment, asta era singurul lucru care ma mai ancora de realitate.

Pentru ca ceva inauntrul meu sapa tot mai mult si imi distrugea bariera dintre cosmar si viata reala. Exista oare acum vreo diferenta intre ele?

Privirea mea a stat fixata pe ceasul de pe peretele din fata mea si am vazut ca mai erau cateva minute pana se termina pauza de pranz.

M-am ridicat de pe podeaua rece si am iesit din sala de clasa. Pasii mei erau calmi, regulati. Invatasem in ultimul timp sa imi contolez mersul, incat sa nu atrag atentia.

Am iesit pe usa liceului, hotarata ca nu avea rost sa mai stau in locul acela. Mintea mea era complet altundeva, oricum. M-am oprit la poarta liceului si m-am intors spre cladirea impunatoare unde s-au petrecut atatea.

Doamne, cand a devenit viata mea atat de complicata?

Eram pe cale sa plec, cand soneria a sunat si pe langa una dintre fereastre a trecut Bethany. Ochii ei m-au privit pentru prima data din noaptea balului.