Lista Popularitatii

14.

A/N Hey! Stiu ca nu am mai postat de mult. Am luat o pauza neintentionata de la wattpad. Stiu ca e un capitol scurt, dar e tot ce am putut pentru moment. Nu stiu daca mai citeste cineva cartea, dar vom vedea.

Nu m-am simtit niciodata mai straina de proprii mei parinti ca in ziua aceea. Nici chiar cand ma ignorau, nici chiar cand treceau zile intregi fara sa purtam o conversatie mai lunga de un minut.

In secunda cand vocea, odata atat de familiara a mamei, a vorbit, mi-am simtit stomacul rotindu-se in noduri si noduri, blocandu-mi respiratia.

- Tatal tau si cu mine, s-a oprit pentru un moment ca sa ii arunce o privire tatei, ce parea sa fi inghetat in momentul in care m-a vazut.

Am incercat sa-i intalnesc privirea, dar ochii i-au stat fixati in podea.

Am simtit de parca un bolovan imi crescuse din senin in stomac.

- Am decis sa luam o pauza.

Poate ca ii auzeam cuvintele, dar nu ma puteam face sa le procesez.

- S-au intamplat mult prea multe lucruri recent...

Am incercat sa ma gandesc la ''lucrurile'' despre care vorbea ea, dar tot ce imi aparea in minte erau cinele noastre tacute si zilele umplute cu absenta amandurora.

- Avem amandoi nevoie de o pauza.

O alta privire aruncata tatei, apoi ochii ei s-au conectat cu ai mei si in momentul acela am vazut-o pe mama de acum zece ani, cu care mergeam in parc si care imi cumpara acadele, chiar daca dentistul imi spunea mereu ca nu imi vor face bine.

Am privit prin cortina invizibila din jurul ei si am vazut vulnerabilitatea cu care ma privea, regretul si tristete.

Era atat de trista.

Mi-am mutat privirea de pe chipul ei si mi-am dres glasul.

- Um...pentru...pentru cat timp?

I-am privit pe rand. Tata si-a ridicat privirea si mi-a aruncat un zambet trist. Un zambet care imi spunea mai mult ''imi pare rau'', decat ''totul o sa fie bine''.

Si poate ca asta a fost ceea ce m-a speriat cel mai tare.

- O perioada, scumpo, nu-ti face griji.

Si totusi cand a rostit cuvintele, le-am simtit ca pe niste scoici goale care se sfarama sub presiunea talpilor. Pentru ca doar asta erau.

Cuvinte goale, sparte.

Am dat totusi din cap si i-am spus ca ma duc in camera mea.

Am mancat la birou in seara aceea pretextand ca aveam multe de scris pentru scoala. Stiu ca nici ei nu au mancat la aceeasi masa.

* * *

In dimineata urmatoare, m-am trezit mai obosita decat ma culcasem. Ochii imi erau uscati si grei. Ultimul lucru pe care voiam sa il fac era sa ma scol din pat.

Asa ca n-am facut-o.

Am stat in pat pana cand stomacul meu a inceput sa protesteze. Am mers la micul dejun, in bucataria goala si am mancat niste paine prajita si gem.

Caand am privit holul, apoi scarile, m-am uitat la peretele ce stiam ca desparte dormitorul parintilor de restul casei, si am simtit nodul din stomac aparandu-mi din nou.

Am simtit mancarea protestand in stomac, dar am fortat-o sa ramana inauntru.

Stiam ca plecase. De tot.